ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1023/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 31 august 2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.222.008,47 (240.774,35 în echivalent euro), reprezentând prejudiciu rezultat în urma livrării către reclamantă în cursul anului 2017, de materie primă - ou și ou lichid - infestată cu substanța fipronil, din care s-a fabricat produsul praf ouă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 121 din 18 martie 2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.222.008,47 RON cu titlu de prejudiciu; a admis excepția netimbrării invocată din oficiu; a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., ca netimbrată; a anulat cererea de chemare în garanție a Institutului de Igienă Publică și Sănătate Veterinară formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. ca netimbrată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.817 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Bacău a formulat apel pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței și pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 853 din 10 decembrie 2019 Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul civil declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 121 din 18 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

E. Considerentele hotărârii instanței de apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Potrivit Cap. III din contractul încheiat între părți, pct. 3.3, vânzătorul va răspunde pentru viciile ascunse în interiorul termenului de valabilitate al produselor, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3.4 din contract, vânzătorul se obligă să pună la dispoziția cumpărătorului certificatul de calitate al produselor și lunar buletin de analiză eliberat de autoritatea de stat.

Temeiul de drept invocat de intimata-reclamantă a fost reprezentat de răspunderea civilă contractuală, respectiv dispozițiile art. 1350 C. civ., instanța de fond soluționând cauza în funcție de aceasta.

Apărarea pârâtei a vizat faptul că în cauză nu se poate reține decât eventual o răspundere civilă contractuală pentru viciile ascunse ale produsului vândut, care este una specială față de răspunderea civilă contractuală pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, astfel cum a reținut instanța de fond.

Față de situația de fapt expusă, răspunderea-pârâtei nu ar fi putut fi angajată decât în baza dispozițiilor art. 1710 C. civ. vizând garanția pentru vicii.

În vederea stabilirii răspunderii apelantei, intimata nu avea la îndemână decât calea prevăzută de art. 1710 C. civ., una dintre variante fiind rezoluțiunea vânzării și, totodată stabilirea întinderii garanției în funcție de dispozițiile art. 1712 C. civ.

Reținând faptul că obligarea apelantei la plata prejudiciului pretins produs ca urmare a faptei ilicite a acestuia, în baza răspunderii civile contractuale, a fost dispusă cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că singura răspundere ce ar fi putut fi angajată în cauză, față de motivele de fapt invocate, ar fi putut fi numai cea întemeiată pe dispozițiile ce reglementează răspunderea vânzătorului pentru vicii, aceasta având caracter special/derogatoriu față de cea de drept comun, cum instanța din oficiu nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, Curtea a admis apelul formulat în cauză.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Bacău a formulat recurs reclamanta A. S.A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fiind aplicate greșit normele de drept material de către instanța de apel.

În conformitate cu prevederile art. 3.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 4 septembrie 2015, pârâta S.C. B. S.R.L. punea la dispoziția recurentei-reclamante periodic buletine de analiză, iar începând cu anul 2018 ANSVSA a inclus fiproniul în programul de autocontrol al crescătorilor de păsări/procesatorilor de ouă.

La data de 10 august 2017 pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat în scris că nu folosește fipronil. ANSVSA a constatat în luna decembrie 2017 prezența fipronil în efective de păsări din ferme proprii din care societatea intimată a livrat către recurentă materie primă și ou lichid.

Raportat la aspectele invocate și la faptul că produsul livrat nu îndeplinea condițiile sanitar veterinare, fiind contaminat cu o substanță interzisă atât de legislația națională, cât și de cea europeană, recurenta apreciază că există situația premisă a unei fapte ilicite și a solicitat angajarea răspunderii contractuale.

Răspunderea prevăzută de prevederile art. 1712 C. civ. ar deveni incidentă în condițiile în care produsul livrat nu corespunde condițiilor de valabilitate sau calitative.

Fiind vorba despre o materie primă ce este folosită la fabricarea de produse alimentare, nerespectarea prevederilor legale și folosirea de substanțe interzise nu pot constitui din punct de vedere al reclamantei-recurente, vicii ascunse.

Intenția părților contractante a fost ca vânzătorul să răspundă pentru calitatea și conformitatea produselor livrate și a repara prejudiciile, indiferent de faptul dacă vânzătorul cunoștea sau nu viciile/neconformitățile față de cerințele legale și de obligația asumată de S.C. B. S.R.L. de a nu folosi fipronil în efectivele sale. Prin contract vânzătorul și-a asumat o obligație de a livra în toate situațiile produse conforme și de a repara prejudiciile.

Conform punctului de vedere al IISPV rezultă că a fost identificat fipronil în mod repetat în efectivele S.C. B. S.R.L. Cu toate acestea, pârâta a continuat să livreze produse contaminate. Așa fiind, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii acesteia, raportat la neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de furnizare de produse care să corespundă cerințelor legale de calitate și siguranță alimentară.

Prin adresa din 2 iulie 2018, S.C. B. S.R.L. și-a manifestat intenția stingerii diferendului pe cale amiabilă, recunoscându-și astfel culpa în producerea prejudiciului reclamat.

Conform procesului-verbal înregistrat la societatea recurentă sub nr. x din 19 aprilie 2019, având în vedere acordul S.C. B. S.R.L. de a achita integral prejudiciul, au fost decontate 6 bilete la ordin în valoare de câte 126.314,25 RON fiecare și s-a efectuat livrări de marfă în valoare de 50.152,68 RON în compensarea prejudiciului.

Situația premisă nu se circumscrie prevederilor art. 1712 C. civ., așa cum reține instanța de apel.

Conform prevederilor contractuale, viciile ascunse pentru care vânzătorul garantează țin de calitatea produselor livrate și nu de neconformitatea acestora, mai ales atunci când nu sunt respectate norme sanitar-veterinare, cu atât mai mult cu cât pârâta-intimată cunoștea acest aspect.

Situația constatată de autoritatea competentă și prejudiciul suferit de societatea recurentă nu au fost generate de un viciu ascuns, ci de o încălcare conștientă a unor prevederi legale și a declarației conform căreia S.C. B. S.R.L. nu utilizează substanțe cu conținut de fipronil, astfel încât temeiul legal al angajării răspunderii intimatei este cel analizat de instanța de fond.

Se solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

G. Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Între recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., în calitate de cumpărător și pârâta-intimată S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 4 septembrie 2015, prin care pârâta s-a obligat să furnizeze reclamantei produsul melanj ouă și/sau ouă procesare, iar reclamanta obligându-se să plătească aceste produse.

Conform prevederilor contractuale, produsele livrate pe baza contractului trebuie să fie în conformitate cu specificațiile tehnice și să corespundă cerințelor legale de calitate și siguranță alimentară.

Pentru garantarea calității produselor livrate, pârâta a comunicat reclamantei o declarație, prin care a arătat că în procesul de producție al ouălor de consum nu folosește produse care au substanță activă fipronil și nici alte insecticide care pot contamina ouăle.

Prin Buletinul de analiză 31905 din 20 decembrie 2017 emis de IISPV s-a constatat prezența substanței Fipronil în praful de ouă produs de reclamantă, din ouă și melaj de ouă furnizate de pârâtă.

Praful de ouă produs de către reclamantă și livrat către C. și D. S.A., în care a fost identificată substanța Fipronil, a fost retras și distrus de către aceasta, reclamanta suportând toate costurile aferente acestor operațiuni.

Temeiul acțiunii formulate de reclamantă este răspunderea contractuală, respectiv prevederile art. 1270 C. civ. și art. 1350 C. civ.

Instanța de apel a reținut în mod greșit că nu au fost analizate apărările formulate de pârâtă și că răspunderea pârâtei nu poate fi angajată decât în baza dispozițiilor art. 1710 C. civ., vizând garanția pentru vicii.

Referitor la garanția pentru vicii este de reținut faptul că vânzătorul trebuie să asigure cumpărătorului posesiunea utilă (normală) a lucrului vândut. Deci vânzătorul va răspunde în cazul în care bunul vândut este "impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic" - art. 1707 alin. (1) C. civ.

În speță nu se poate reține că vânzarea produselor care conțin substanța fipronil se circumscrie răspunderii pentru vicii având în vedere faptul că este interzisă comercializarea unor astfel de produse, atât legislația națională cât și cea europeană având ca obiect în materie de siguranță alimentară protecția consumatorilor.

În anul 2017, Uniunea Europeană a impus prin Regulament (direct aplicabil în dreptul intern al țărilor membre UE) reducerea concentrației de fipronil din biocid până la un nivel neutru pentru sănătatea omului.

Odată descoperit fipronil în concentrații riscante, au fost scoase din vânzare cantități importante de ouă.

Potrivit Cap. II din contractul încheiat între părți:

"Produsele livrate în baza prezentului contract trebuie să fie în conformitate cu specificațiile tehnice și să corespundă cerințelor legale de calitate și siguranță alimentară.

Vânzătorul își asumă răspunderea să nu schimbe specificațiile tehnice anexate fără acordul cumpărătorului".

Pe de altă parte, însăși pârâta-intimată a comunicat recurentei-reclamante o declarație prin care a arătat că în procesul de producție al ouălor de consum nu folosește produse care au substanță activă Friponil și nici alte insecticide care pot contamina ouăle.

Având în vedere obligațiile asumate de părți prin contractul de vânzare încheiat, precum și temeiul juridic invocat de reclamantă în acțiunea formulată, instanța trebuia să analizeze dacă în cauză sunt întrunite sau nu cerințele angajării răspunderii civile și nu să rețină, astfel cum a făcut instanța de apel că nu se poate angaja decât răspunderea vizând garanția pentru vicii.

Este de reținut faptul că Fipronil este un pesticid care se acumulează în grăsime și acționează prin perturbarea transmiterii impulsurilor nervoase către celelalte nervoase.

Utilizarea ca insecticid este interzisă în Uniunea Europeană la animalele destinate consumului uman și produselor obținute de la acestea, cum sunt găinile și ouăle de consum, din cauza riscului prezentat pentru siguranța alimentară și sănătatea consumatorilor. Potrivit Regulamentului UE nr. 2035/2016, începând cu anul 2017 fipronil nu mai este autorizat ca insecticid.

Astfel, substanța Fipronil nu este clasificată ca o substanță permisă pentru utilizare ca produs medicamentos veterinar la animalele de fermă crescute pentru producerea de alimente destinate consumului uman și nici rezidurile sale nu trebuie să se regăsească la ouă și păsări de curte. Incidentul de contaminare cu fipronil este considerat ca rezultat al utilizării ilegale a substanței în fermele de creștere a găinilor pentru ouat.

În cauză sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., temeiul juridic al acțiunii fiind răspunderea civilă contractuală și nicidecum răspunderea pentru vicii, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Așa fiind, recursul urmează a fi admis, hotărârea recurată va fi casată și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 853/2019 din 10 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 aprilie 2021.