ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 11.09.2019, sub nr. x/2019, Sindicatul "A." pentru reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâții Comuna Trușești, Consiliul Local al comunei Trușești și Primarul Comunei Trușești, solicitând să se constate dreptul reclamantului la încadrarea în condiții speciale de muncă în procent de 100% pentru activitatea desfășurată în cadrul Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență al comunei Trușești, începând cu data de 12.07.2006 și obligarea pârâților la recunoașterea condițiilor speciale de muncă și drept urmare să încadreze activitatea reclamantului în condiții speciale de muncă de la data de 12.07.2006; fără cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 136 din 20 februarie 2020, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea formulată de Sindicatul "A." Botoșani - pentru reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții UAT Trușești, Consiliul Local al Comunei Trușești și Primarul Comunei Trușești, județul Botoșani și a constatat dreptul reclamantului la încadrarea în condiții speciale de muncă în procent de 100 % pentru activitatea desfășurată de reclamant în calitate de șef al Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență începând cu data de 12.07.2006.

Curtea de Apel Suceava, secția I civilă prin decizia nr. 417 din 21 iulie 2020 a admis apelul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Trușești - prin primar, Consiliul Local al comunei Trușești și Primarul comunei Trușești, jud. Botoșani, împotriva sentinței civile nr. 136 din 20 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. x/2019, intimat fiind reclamantul B. prin Sindicatul "A."; a schimbat în totalitate sentința civilă nr. 136/2020 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă și a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei decizii, reclamantul Sindicatul A. în numele și pentru B. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei recurate.

Analizând recursul formulat Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul are ca obiect decizia nr. 417 din 21 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă prin care s-a admis apelul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Trușești - prin primar, Consiliul Local al comunei Trușești și Primarul comunei Trușești, jud. Botoșani, împotriva sentinței civile nr. 136 din 20 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. x/2019, a schimbat în totalitate sentința apelată și a respins ca nefondată acțiunea, într-un litigiu privind conflicte de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale…"

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul SINDICATUL A. în numele și pentru B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL A. în numele și pentru B. împotriva deciziei nr. 417 din 21 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2021.