ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2632/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Obiectul acțiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iunie 2015, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională De Integritate a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/26.05.2015, întocmit în lucrarea nr. x/02.08.2013, de inspectorii Agenției Naționale de Integritate, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună admiterea contestației și anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2015, întocmit în lucrarea nr. x/02.08.2013, de inspectorii Agenției Naționale de Integritate ca urmare a constatării de către instanță a inexistenței unei stări de incompatibilitate.

Prin sentința civilă nr. 444 din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul anulării raportului de evaluare.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că Instanța a aplicat greșit normele de drept material referitoare la modul de dobândire și încetare a calității de administrator, reținând ca aceasta calitate nu încetează la data expirării mandatului, ci la data numirii unui nou administrator. Ori, din aceasta perspectiva,rezulta fără dubiu din certificatul de furnizare informații emis de ONRC ca data expirării mandatului era 02.10.2011, respectiv la 2 ani de la data numirii și nu 2013, când a fost numit un nou administrator. Relevanta acestei chestiuni este aceea ca termenul de 3 ani se împlinise la data emiterii raportului de evaluare.

O alta situație de aplicare greșita a legii rezulta și din înlăturarea considerentelor unor decizii ale Curții Constituționale in favoarea legislației cu privire la care s-a pronunțat instanța de contencios constituțional, in sensul ca instanța trebuia sa ia in considerare și sa aplice deciziile Curții Constituționale, verificând, in concret, pentru situația dedusa judecații daca scopul legii a fost atins, daca exista o stare de pericol sau un prejudiciu pentru valoarea sociala ocrotita prin norma de drept administrativ și daca efectiv s-a exercitat vreo activitate de natura sa pună in pericol, chiar și la nivel formal, interesele comunității locale reprezentate de funcția publica.

Instanța, in realitate, a făcut aprecieri doar cu privire la chestiuni formale, fiind încălcat principiul prevalentei fondului asupra formei și, in același timp, fiind evitate analize de natura a rezolva fondul cauzei, astfel cum instanța a fost investita.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 23 aprilie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecarea în fond.

II.Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Argumente de fapt și de drept relevante

Criticile formulate de reclamant, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Din actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că reclamantul a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015, întocmit în lucrarea nr. x/02.08.2013, de inspectorii Agenției Naționale de Integritate.

Prin raportul de evaluare contestat, s-a stabilit că sunt incidente dispozițiile privind existenta unei stări de incompatibilitate, conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/20031, deținându-se concomitent funcția de administrator al S.C. C. S.R.L. (al cărei asociat unic este Consiliul Local Ișalnița) începând cu data de 02.10.2009 și de viceprimar al Com. Ișalnița (mandatul 2008-2012), respectiv de primar al aceleiași comune (mandatul 2012-2016).

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conform dispozițiilor art. 87 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma în vigoare la momentul întocmirii raportului de evaluare contestat, funcția de primar și viceprimar este incompatibilă cu "funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație."

Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 02.10.2009 (data numirii în funcția de administrator al S.C. C. SRL) - 04.07.2013 (data numirii lui B. în funcția de administrator al S.C. C. SRL) întrucât aexercitat concomitent funcțiile:

- funcția de viceprimar al Comunei Ișalnița, în mandatul 2008 - 2012, începând cu data de 07.07.2008;

- funcția de primar al Comunei Ișalnița, în mandatul 2012 - 2016, potrivit sentinței civile nr. 9745/22.06.2012.

- funcția de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L., J x, începând cu data de 02.10.2009.

Prin urmare, rezultă că în mod corect a apreciat instanța de fond că textul legal nu distinge sub aspectul exercitării efective a funcției în discuție, iar scopul său vizează sancționarea unor situații de incompatibilitate indiferent dacă acestea mai subzistă sau nu la momentul declanșării verificărilor, respectiv întocmirii actului de control.

Lipsa activității în cadrul societății comerciale nu are relevanță asupra constatării stării de incompatibilitate și nici împrejurarea că nu ar fi fost remunerat pentru funcția de administrator nu poate conduce la o concluzie contrară, câtă vreme legea nu face nici o distincție sub acest aspect, sancționând deținerea simultană a funcției de primar sau viceprimar și pe cea de administrator la societățile comerciale.

În mod corect instanța de fond a reținut că perioada în care recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate este 02.10.2009-04.07.2013, perioadă care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, situații financiare încheiate la 31.12.2012, din care rezultă că la această dată - 31.12.2012, în toate înscrisurile menționate figurează în calitate de administrator reclamantul A..

De asemenea, instanța de control judiciar constată că "din certificatul nr. 594997 din 01.04.2014 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că numitul B. a fost numit în funcția de administrator la data de 04.07.2013, pentru o perioadă de 3 ani, prin urmare, în mod corect s-a constatat că recurentul -reclamant a exercitat funcția de administrator al S.C. C. S.R.L. până la numirea noului administrator, dl. B., respectiv la data de 04.07.2013.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a obligației prevăzute de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 este sancționată, conform dispozițiilor art. 91 alin. (4) din același act normativ ("în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții ^compatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale"), cu încetarea de drept a mandatului de ales local.

Or, recurentul nu a respectat obligația ce-i revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una dintre funcțiile/calitățile incompatibile în termenul legal, deținând simultan, începând cu data de 02.10.2009 atât funcția de viceprimar al Comunei Ișalnița, iar ulterior funcția de primar al aceleiași localități, cât și calitatea de administrator în cadrul S.C. C. S.R.L., fiind astfel generată situația de incompatibilitate reținută de inspectorul de integritate.

Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate sau de conflict de interese in care se afla persoanele cărora li se aplica aceste reglementari. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea și combaterea folosirii abuzive a functiilor/demnitatilor publice.

Prin urmare, starea de incompatibilitate intervine în mod automat prin simpla deținere a două funcții incompatibile, nefiind necesar a mai analiza dacă au fost exercitate efectiv activități care să pună în pericol interesul public, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate.

Susținerile recurentului nu sunt de natură să justifice starea de incompatibilitate având în vedere că dispozițiile art. 87 din Legea nr. 161/2003 sunt foarte clare și precise iar deținerea simultană a funcției de primar și a celei de administrator la o societate comercială reprezintă o situație de incompatibilitate prevăzută expres de către legiuitor, indiferent de alte condiții pe care acesta le adaugă la lege.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 444 din 9 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2018.