ÎCCJ, Decizia nr. 237/2019

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, printre altele, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 și art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu sunt aplicabile în cauză astfel că norma legală criticată, nu are, în substanță, legătură cu soluționarea cauzei, iar criticile invocate cu privire la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) C. proc. pen. tind la modificarea și completarea textului de lege criticat.

Împotriva acestei dispoziții, condamnatul A. a declarat recurs, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 și art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că recursul este tardiv formulat.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În prezenta cauză, hotărârea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 și art. 440 alin. (1) din C. proc. pen. a fost pronunțată la data de 26 septembrie 2019. Cum nu a fost indicată ora pronunțării dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la sfârșitul zilei de 26 septembrie 2019, la orele 24:00 și se împlinea la sfârșitul zilei de 29 septembrie 2019.

Cu toate acestea, conform plicului poștal aflat la Dosar nr. x/2019 se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat abia la data de 30 septembrie 2019, data de 27 septembrie 2019 inserată în cuprinsul cererii de recurs nefiind relevantă în situația de față întrucât nu s-a făcut dovada respectării dispozițiilor art. 270 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, potrivit textului de lege anterior menționat, "actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administrația locului de deținere (...) sau la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea făcută de către administrația locului de deținere pe actul depus, recipisa oficiului poștal, (...) servesc ca dovadă a datei depunerii actului".

Or, se constată că recurentul nu a făcut demersuri nici la administrația locului de deținere pentru a i se atesta exercitarea căii de atac la data de 27 septembrie 2019 și nici nu a prezentat o recipisă a oficiului poștal care să dovedească respectarea termenul legal de 48 de ore.

Se reține că instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor ceruta de justa soluționare a cauzelor penale.

Prin urmare, constatând că recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va respinge ca tardiv, recursul declarat de A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din data de 26 septembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din data de 26 septembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN