ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 30 iunie 2015, sub nr. x/2015 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de mediere a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinara - Hotărârea M nr. 92 din 28 august 2015.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 3249 pronunțată în data de 8 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de mediere, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 3249 din data de 8 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului recurentul a menționat că nu s-a dezbătut fondul problemei, fiind dezbătute doar excepțiile procesuale, fondul fiind omis.

Nicăieri în cuprinsul motivării nu se arată ce anume se consideră a fi afirmație denigratoare la adresa corpului profesional, afirmație care ar putea aduce prejudicii profesiei, respectiv nu sunt indicate acele postări pe B. care ar fi fost de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, folosindu-se doar sintagme generale.

Apreciază recurentul că acțiunile sale s-au circumscris în limitele dreptului la liberă exprimare, așa cum este garantat atât prin Constituția României cât și prin dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acestea nefiind de natură să prejudicieze profesia și nici de a aduce atingere imaginii altor mediatori.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant a formulat întâmpinare intimatul - pârât Consiliul de mediere, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate.

Menționează intimatul - pârât că, în mod eronat susține recurentul că instanța de fond nu a reținut și nici nu a menționat abaterea disciplinară săvârșită de acesta; instanța de fond, în mod expres reținând prin hotărârea pronunțată că "fapta reclamantului prin comentariul din spațiul public aduce atingere onoarei profesiei prin susținerea.." mediatori, circa 3000 de " profesioniști" care au avut anul trecut numai vreo 5000 de medieri, iar în anul 2013 nici măcar 2000..." precum și prin raportarea la un număr de medieri ales aleatoriu, ce poate afecta imaginea profesiei, inclusiv raportări la conducerea organizației, care indiferent de nemulțumiri nu ar fi trebuit expusă în public ci eventual în cadrul organizației.

Apreciază intimatul că nu există nici un element de natură a indica lipsa imparțialității instanței de fond și a rolului său activ.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant nu a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost întocmit Raportul, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, fixându-se termen la data de 25 septembrie 2018 pentru analizarea sa în Completul de filtru.

La acel moment, instanța, examinând recursul a constatat că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru analiza raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, față de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, fixând termen pentru soluționarea recursului, în ședința din 19 februarie 2019.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma motivelor de casare invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul - reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, cu o contestație formulată împotriva Hotărârii M nr. 92 din 28 mai 2015 prin care acesta a fost sancționat disciplinar cu amendă în cuantum de 500 RON, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006 modificată și completată, privind medierea și organizarea profesiei de mediator, coroborat cu art. 52

17

alin. (2) lit. n) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului de Mediere.

Această hotărâre a fost emisă urmare a plângerilor formulate de petentele C. și D. împotriva recurentului - reclamant și înregistrate la Consiliul de Mediere sub nr. x din 1 aprilie 2015, respectiv nr. 1582 din 1 aprilie 2015, acestea sesizând încălcări ale normelor Codului de etică și deontologie profesională a mediatorilor manifestate prin postarea de către recurent, pe rețeaua de socializare B., de susțineri denigratoare ce aduc prejudicii atât petentelor, ca mediator cât și imaginii profesiei.

S-a reținut de către Consiliul de mediere, constituit în instanță disciplinară, că manifestările recurentului-reclamant, din spațiul public, aduc atingere prestigiului profesiei de mediator, generând în același timp un sentiment de neîncredere în instituția medierii, precum și reticența cetățenilor de a apela la mediatori.

Consiliul de Mediere, în conformitate cu dispozițiile art. 40 din Legea nr. 192/2006, analizând Procesul-verbal întocmit de Comisia de Disciplină a considerat că propunerea Comisiei de Disciplină constituită prin Hotărârea M nr. 43 din 25 aprilie 2015 la sesizarea petentei C., este prea blândă față de gravitatea faptei, apreciind că " astfel de manifestări în spațiul public din partea unui mediator autorizat aduc atingere prestigiului profesiei de mediator și în același timp generează un sentiment de neîncredere în instituția medierii precum și reticența cetățenilor de a apela la mediatori".

Prin Procesul-verbal din data de 11 mai 2015 (dosar de fond) Comisia de disciplină constituită prin Hotărârea M nr. 43 din 25 aprilie 2015, a propus aplicarea sancțiunii disciplinare cu observație scrisă pentru încălcarea art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator coroborat cu prevederile art. 3.2 din Codul de etică și deontologie profesională a mediatorilor și prevederile Regulamentului de Organizare și Funcționare al Consiliului de Mediere.

Prima instanță a confirmat soluția administrativă dispusă prin decizia contestată în cauză, validând argumentele autorității publice emitente care au dus la sancționarea recurentului - reclamant.

Contrar criticilor formulate de recurentul - reclamant, soluția primei instanțe, de validare a actului administrativ contestat, este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile, fiind amplu și coerent motivată, considerentele expuse fiind de natură a explica și susține dispozitivul hotărârii.

Analizând criticile formulate de recurentul - reclamant referitoare la faptul că " este greu de înțeles, dacă nu imposibil, conținutul mesajului care ar fi denigrat profesia", respectiv că " Nu se face referire nicăieri la acest conținut. Care sunt afirmațiile denigratoare?", Înalta Curte constată cu ușurință că toate acestea sunt menționate în cadrul Procesul-verbal întocmit în data de 11 mai 2015, relatându-se în concret în ce a constat fapta imputată recurentului - reclamant și anume, în "comentariul din spațiul public B.", respectiv " susținerea " mediatori circa 3000 de "profesioniști" precum și prin raportarea la un nr. de medieri ce poate afecta imaginea profesiei, inclusive în contextual legislative, inclusiv raportări la conducerea organizației". Rezultă din conținutul acelui Proces-verbal că a fost atașată ca probă postarea făcută de recurentul - reclamant pe pagina de socializare B. (2 copii Xerox)

Faptul că aceste afirmații denigratoare nu au fost reluate și menționate în cuprinsul Hotărârii contestate, emise de Consiliul de Mediere, nu poate reprezenta un motiv de nulitate a hotărârii, respectiv de exonerare a răspunderii.

Este evident că încadrarea cuvântului "profesioniști", din cuprinsul postării " Au votat 3000 de mediatori circa (cică) 3000 de "profesioniști" ... " are rol peiorativ, fiind clară intenția recurentului - reclamant de a deprecia, denigra profesia de mediator și de a aduce astfel atingere prestigiului acestei profesii.

Prima instanță a reținut, în mod just, că recurentul - reclamant a expus și credibilitatea în profesionalismul corpului profesional, în capacitatea acestuia de a respecta și aplica dispozițiile legale, în disponibilitatea mediatorilor de a-și îndeplini rolul de facilitator al comunicării și al realizării consensului.

Înalta Curte remarcă faptul că acesta aprecieri critice, negative, venite din partea unui profesionist, afectează imaginea profesiei de mediator, aducând atingere prestigiului acestei profesii, în condițiile în care " Este interzisă utilizarea publicității negative împotriva altor mediatori prin orice mijloc de comunicare la care are accesul este public", astfel cum impun dispozițiile articolului 3 pct. 4 din Anexa nr. 7 la Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de Mediere, aprobat prin Hotărârea nr. 5/2007, forma în vigoare la data de 30 iunie 2015 (data introducerii contestației).

Instanța de control judiciar are în vedere deopotrivă și dispozițiile articolului 9 din același act normativ (Anexa 7 la Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de Mediere), ce prevăd că "Nerespectarea obligațiilor prevăzute de prezentele reguli de publicitate constituie abatere în conformitate cu art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, cu modificările și completările ulterioare, și se sancționează disciplinar conform dispozițiilor legii și Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de mediere.".

Recurentul - reclamant, prin postarea sa, a încălcat și dispozițiile art. 25 din Hotărârea nr. 52 din 20 decembrie 2014 privind modificarea și completarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului de Mediere, ce prevăd că " (1) Pe durata alegerilor, mediatorii trebuie să se abțină de la a face aprecieri denigratoare la adresa altor candidați sau colegi mediatori", în condițiile în care postarea conținând afirmațiile denigratoare a fost făcută exact în perioada campaniei electorale; acesta constituind astfel un argument în plus că actul contestat este temeinic și legal întocmit, hotărârea instanței de fond fiind la adăpost de orice critică.

Înalta Curte constată că, însuși recurentul recunoaște că a greșit "afirmând unele lucruri", prevalându-se de dreptul la libera exprimare, omițând însă că acest drept nu este unul absolut, ceea ce înseamnă că libertatea de exprimare nu este nelimitată, acest drept fiind necesar a fi exercitat în anumite limite, fără a prejudicia drepturile și interesele legitime ale celorlalte persoane. Chiar Constituția României prevede la articolul 30 alin. (6) că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine", astfel cum la articolul 57 din legea fundamental se prevede că " Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți".

Astfel, libertatea de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități de care recurentul - reclamant nu este exonerat. Exercitarea dreptului la liberă exprimare a recurentului, nu trebuie să aducă atingere dreptului persoanelor ce practică o anumită profesie, în speța de față a celor ce profesează în domeniul medierii.

În conformitate cu prevederile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "exercitarea dreptului la libertatea de exprimare poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești".

Prin urmare, libertatea de exprimare permite cetățenilor să participe la viața politică, socială și culturală, dar această libertate nu poate fi absolută și este supusă unor limite juridice. Aceste coordonate juridice trebuie însă expres prevăzute de lege și necesare ocrotirii unor valori politice, economice, sociale, umane.

Art. 19 alin. (3) din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice stabilește că exercițiul libertății de exprimare presupune îndatoriri și responsabilități speciale și că pot exista anumite restricții (care trebuie expres prevăzute de lege). Includem aici limitele ce se impun pentru respectarea drepturilor sau a reputației altora, asigurarea siguranței naționale, ordinii publice, sănătății sau moralei publice.

Pe cale de consecință, constatând că exercițiul libertății de exprimare poate face obiectul unor limitări, în condițiile legii, Înalta Curte va înlătura criticile formulate de recurentul - reclamant, constatând că hotărârea instanței de fond îndeplinește cerința de legalitate, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3249 din 8 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM