ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1107/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2018, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Reformată Câmpulung la Tisa, în contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanței, în principal:

- în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, pronunțarea asupra calității sale de persoană îndreptățită asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate;

- retrocedarea în natură a imobilului revendicat în baza cererii de retrocedare nr. x/28 februarie 2003 formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, a imobilelor identificate la data preluării în cartea funciară C.F. nr. x Câmpulung la Tisa nr. top x, ulterior transcris în C.F nr. x Câmpulung la Tisa, nr. top x, în natură fostă școală reformată Câmpulung la Tisa și locuința cantorului, împreună cu terenul aferent, a imobilelor identificate la data naționalizării în cartea funciară C.F. nr. x Câmpulung la Tisa nr. top x, ulterior transcris în cărțile funciare C.F. nr. x Câmpulung la Tisa, nr. top. x nr. top. x, C.F. nr. x Câmpulung la Tisa nr. top. x, nr. top x, CF, nr. x Câmpulung la Tisa nr. (op. x și în C.F. nr. x Câmpulung la Tisa nr. top. x în natura Căminul cultural confesional împreună cu terenul aferent, așa cum urmează a fi identificate printr-o expertiză topografică ce urmează a se întocmi;

- întabularea drepturilor astfel dispuse în favoarea reclamantei în cartea funciară, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal care va împiedica retrocedarea în natura, solicită acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 pentru acele imobile.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor de a soluționa cererea de retrocedare nr. x/28 februarie 2003 prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor sale în natură sau, după caz, măsuri reparatorii și emiterea decizie de validare, obligând ambele instituții să-și îndeplinească obligațiile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și, în ambele situații, solicită acordarea unor despăgubiri civile în baza art. 1381 C. civ. începând cu 3 ani retroactiv de la data introducerii cererii și până la încheierea contractului de închiriere conform art. 45 alin. (6

3

) din Legea nr. 165/2013, în cuantumul prevăzut de prevederile art. 45 alin. (6

1

) și (6

2

) din Legea nr. 165/2013 cu titlu de reparație materială pentru nesoluționarea cererii până în momentul de față.

Prin Sentința civilă nr. 35 din 6 februarie 2019 Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut următoarele considerente:

Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea introductivă pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, unde la alin. (1) și alin. (1

1

) se prevede urm.:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (1

1

) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii."

În raport de aceste dispoziții legale, Curtea a reținut că, litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013 sunt de competența exclusivă a secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.

Curtea a avut în vedere, pentru determinarea competenței, faptul că art. 35 alin. (1

1

) din Legea nr. 165/2013 se referă la toate litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor legii, or reclamanta solicită, prin acțiunea introductivă, aplicarea, în privința sa, a dispozițiilor Legii nr. 165/2013. Este de observat că art. 35 alin. (1

1

) nu se referă doar la actele emise de către autoritatea publică competentă în vederea aplicării dispozițiilor Legii nr. 165/2013, ci se referă la toate litigiile privind modul în care sunt aplicate prevederile legii de către autoritățile cu competență în această materie, inclusiv, în acest caz, de către instanța de judecată însăși. Curtea are în vedere că reclamanta a solicitat aplicarea directă a dispozițiilor Legii de către instanța de judecată în sensul recunoașterii dreptului la retrocedarea imobilului și întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în cartea funciară. (acțiune în realizare)

În privința petitului subsidiar, de obligare la soluționarea cererii, Curtea a reținut caracterul accesoriu al acestuia și deci imposibilitatea învestirii, ca un petit principal, astfel încât și în privința acestuia a considerat că se impune declinarea, în considerarea și a dispozițiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ. (competență determinată în raport de capătul de cerere principal).

Astfel învestit, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 380 din 11 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Cluj, reținându-se în motivarea acestei soluții următoarele considerente:

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Comisia specială de retrocedare analizează temeinicia și legalitatea cererilor de retrocedare formulate în temeiul acestui act normativ.

Parohia Reformată Câmpulung la Tisa a formulat o astfel de cerere sub nr. x/28 februarie 2003 înaintată acestei comisii.

Această Comisie specială de retrocedare este obligată, în baza art. 3 alin. (6) din acest act normativ, să se pronunțe prin decizie, în sensul admiterii, ori respingerii cererii.

În prezentul dosar nu s-a pronunțat o decizie, obiectul fiind tocmai de a se constata calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei și de a dispune retrocedarea în natură a imobilelor solicitate, ori acordarea de măsuri compensatorii. Practic, obiectul este acela de a obliga această comisie de a emite o decizie favorabilă, de admitere a cererii de retrocedare.

Potrivit alin. (7) al art. 3 din acest act normativ, aceste decizii ale Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul care se dorește a fi retrocedat, în speță, județul Maramureș. Această hotărâre dată de instanța de judecată este supusă Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 (art. 3 alin. (7) teză finală).

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, având în vedere faptul că această Comisie de retrocedare este una centrală, competența revine Curții de Apel Cluj.

Pe de altă parte, art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu își găsește aplicarea în prezentul dosar sub aspectul în care s-a relevat de către Curtea de Apel Cluj, întrucât nu a fost emisă o astfel de decizie de către comisia centrală.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, reține următoarele:

Problema care a generat desesizarea instanțelor aflate în conflict îl constituie interpretarea diferită a obiectului și cauzei juridice a litigiului.

În pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză, nu se contestă o decizie emisă în temeiul Legii nr. 165/2013, o astfel de decizie nefiind emisă, reclamanta solicitând instanței să constate calitatea sa de persoană îndreptățită cu privire la imobilele solicitate în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin cererea înregistrată sub nr. x/28 februarie 2003, și să dispună retrocedarea acestor imobile.

Conform art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000:

"Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat:

"în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. (1) din C. proc. civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură. Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime."

Statuările dispuse prin decizia în interesul legii sunt aplicabile, pentru identitate de rațiune, în cauza dedusă judecății, astfel că, în cazul refuzului entității de a soluționa cererea de retrocedare (în speță, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România), inclusiv din perspectiva nesoluționării în termen a cererii formulate de reclamant, instanța este competentă să soluționeze o astfel de cerere.

Pe de altă parte, art. 35 alin. (1) din actul normativ menționat statuează că:

"Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar, la alin. (2) din aceeași lege, se prevede că:

"În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".

Art. 33 din Legea nr. 165/2013 prevede:

"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins intre 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1)".

Art. 34 din Legea nr. 165/2013 prescrie:

"(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.

(4) Dosarele se soluționează în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naționale.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4), se soluționează cu prioritate: a) dosarele în care Secretariatul Comisiei Naționale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5); b) dosarele în care, prin hotărâri judecătorești irevocabile/definitive, instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la existența și întinderea dreptului, precum și la calitatea de persoană îndreptățită; c) dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele prevăzute la art. 33 alin. (4); d) dosarele în care s-au emis decizii privind propunerea acordării de despăgubiri/măsuri compensatorii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România".

În cauza dedusă judecății, acțiunea reclamantei nu vizează o notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum prevăd dispozițiile art. 33 anterior menționate, sau vreun dosar înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 34, astfel încât, nu se poate aprecia că instanța competentă ar fi cea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 165/2013, respectiv secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, pentru neîntrunirea cerințelor prevăzute de art. 33 și 34, la care se face referire în art. 35.

Așa fiind, întrucât acțiunea reclamantei vizează nesoluționarea cererii sale de retrocedare, înregistrată sub nr. x/28 februarie 2003, la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ a Curții de Apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2019.

Procesat de GGC - CL