ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 89/2020

HOTĂRÂRE

16.01.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 89/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, instanța:

- să se pronunțe cu privire la calitatea reclamantei de persoană îndreptățită asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate;

- retrocedarea în natură a imobilului revendicat în baza Cererilor de retrocedare nr. x/28.02.2003 și y/28.02.2003, formulate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, a imobilului identificat în cartea funciară C.F. nr. x Seini, nr. top x, nr. top x, nr. top. x, nr. top. x, nr. top. x, nr. top. x, nr. top. x, nr. top. x, nr. top. x, nr. top. x ulterior dezmembrate și transcrise în CF x Seini și CF x Seini, și în alte cărți funciare, în natură casă cu curie, arabil în intravilan, drum în intravilan, fâneață în intravilan așa cum urmează a fi identificate printr-o expertiză topografică ce urmează a se întocmi, întabularea drepturilor astfel dispuse în favoarea reclamantei în cartea funciară;

- în măsura în care se va ivi un impediment legat care va împiedica retrocedarea în natură, solicită acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. I alin. (2) din Legea nr. 165/2013;

- în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la soluționarea Cererilor de retrocedare nr. x/28.02.2003 și y/28.02.2003 prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei, în principal în natură, sau, după caz, măsuri reparatorii, și emiterea deciziei de validare, obligând ambele instituții să-și îndeplinească obligațiile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și în ambele situații, acordarea unor despăgubiri civile începând cu 3 ani retroactiv de la data introducerii cererii și până la intrarea în posesie a actului care recunoaște dreptul de proprietate sau îndreptățirea reclamantei de a beneficia de măsuri compensatorii, aceste despăgubiri urmând n se determina conform și în cuantumul prevăzut de prevederile art. 45 alin. (61) și (62) din Legea nr. 165/2013, cu titlu de reparație materială pentru nesoluționarea cererii până în momentul de față, respectiv cuantumul anual al chiriei este 4% din valoarea terenului stabilită conform grilei notariale valabile;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 62/01.03.2019 Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut următoarele considerente:

Obiectul principal al prezentului dosar îl reprezintă stabilirea în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea 165/2013 a calității reclamantei de persoană îndreptățită, a existenței și întinderii dreptului de proprietate, retrocedarea în natură a imobilelor revendicate în baza Cererilor de retrocedare nr. x ambele din 28.02.2003 formulate în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, privind imobilele identificate în cartea funciară C.F. nr. x Seini nr. top x, nr. top x,nr. top. x, nr. top. x, nr. top. x, nr. top x, nr. top x, nr. top x, nr. top. x, nr. top x ulterior dezmembrate și transcrise în CF x Seini sau în alte cărți funciare,întabularea drepturilor astfel dispuse sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Temeiul juridic al cererii, indicat în mod expres de reclamantă, îl constituie dispozițiile art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013.

Din aceste prevederi legale rezultă că, potrivit art. 35 din Legea 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013 sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.

Prin urmare, cererea principal, întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (2), (3) din Legea 165/2013, revine spre soluționare în primă instanță secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

În ce privește susținerile reclamantei relativ la prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, conform cărora deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat a fi retrocedat, instanța a reținut că, capătul principal de cerere nu este întemeiat pe O.U.G. nr. 94/2000, ci pe Legea nr. 165/2013, reclamanta solicitând instanței să se pronunțe în mod direct asupra calității sale de persoană îndreptățită, asupra existenței și întinderii dreptului său de proprietate, în baza art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, întrucât s-a depășit un termen rezonabil pentru soluționarea cererilor de retrocedare a unor imobile care, într-adevăr, sunt supuse într-o prima etapă dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000.

În acest context, instanța a apreciat că reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile legale menționate și, în același timp, să ignore atribuirea expresă de competență pentru soluționarea cererii.

Competența exclusivă de soluționare a litigiilor promovate în baza Legii nr. 165/2013 este stabilită prin art. 35 din Legea 165/2013 și nu poate fi înlăturată pentru a se face aplicarea competenței speciale reglementate de O.U.G. nr. 94/2000, întrucât, în măsura în care s-ar înlătura această competență s-ar ajunge la situația în care instanța de contencios ar soluționa o cerere de chemare în judecată fundamentată pe dispozițiile art. 35 din Legea 165/2013, ceea ce, față de dispozițiile exprese ale acestei ultime legi, nu este posibil.

În ce privește solicitarea reclamantei de obligare la soluționarea cererilor prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor, întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, competența de soluționare a acestei cereri aparține Curții de Apel Cluj, conform art. 3 alin. (7) din ordonanță, însă, având în vedere că aceasta este însă o cerere subsidiară, se va judeca de instanța competentă pentru cererea principală, în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ.

În ceea ce privește restul cererii formulate în subsidiar, aceasta intră sub incidența Legii nr. 165/2013, nefiind de competența instanței de contencios administrativ.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința civilă nr. 2316/25.10.2019, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare către secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Cluj, reținându-se în motivarea acestei soluții următoarele considerente:

Cererile de retrocedare au fost formulate de reclamantă în temeiul dispozițiilor speciale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, raportat la obiectul atât principal, dar și subsidiar, al capetelor de cerere ce au fost justificate prin invocarea pasivității pârâtei Comisiei speciale de retrocedare, astfel că, instanța a constatat incidența dispozițiilor acestui act normativ.

Instanța a reținut că, în condițiile în care o instanță de contencios administrativ este competentă, pe de o parte, să verifice legalitatea și temeinicia oricăror soluții dispuse printr-o decizie motivată a Comisiei specială de retrocedare și, implicit, să verifice și să statueze asupra condițiilor de fond ale unei cereri de retrocedare, cu atât mai mult este competentă să verifice și să sancționeze eventuala pasivitate a Comisiei speciale de retrocedare, acesta având, în esență, doar un eventual caracter de capăt de cerere accesoriu și prin raportare la stadiul actual al procedurii de soluționare a cererilor de retrocedare.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Problema care a generat desesizarea instanțelor aflate în conflict îl constituie interpretarea diferită a obiectului și cauzei juridice a litigiului.

În pronunțarea regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauză, nu se contestă o decizie emisă în temeiul Legii nr. 165/2013, o astfel de decizie nefiind emisă, reclamanta solicitând instanței să constate calitatea sa de persoană îndreptățită cu privire la imobilele solicitate în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin cererea înregistrată sub nr. x/28.02.2003, și să dispună retrocedarea acestor imobile.

Conform art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000:

"deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004."

Prin Decizia nr. 20/19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat:

"în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. (1) din C. proc. civ. și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură. Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime."

Statuările dispuse prin decizia în interesul legii sunt aplicabile, pentru identitate de rațiune, în cauza dedusă judecății, astfel că, în cazul refuzului entității de a soluționa cererea de retrocedare (în speță, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România), inclusiv din perspectiva nesoluționării în termen a cererii formulate de reclamant, instanța este competentă să soluționeze o astfel de cerere.

Pe de altă parte, art. 35 alin. (1) din actul normativ menționat statuează că:

"deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar, la alin. (2) din aceeași lege, se prevede că:

"în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".

Art. 33 din Legea nr. 165/2013 prevede:

"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins intre 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1)".

Art. 34 din Legea nr. 165/2013 prescrie:

"(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.

(4) Dosarele se soluționează în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naționale.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4), se soluționează cu prioritate: a) dosarele în care Secretariatul Comisiei Naționale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5); b) dosarele în care, prin hotărâri judecătorești irevocabile/definitive, instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la existența și întinderea dreptului, precum și la calitatea de persoană îndreptățită; c) dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele prevăzute la art. 33 alin. (4); d) dosarele în care s-au emis decizii privind propunerea acordării de despăgubiri/măsuri compensatorii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România".

În cauza dedusă judecății, acțiunea reclamantei nu vizează o notificare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum prevăd dispozițiile art. 33 anterior menționate, sau vreun dosar înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ori la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 34, astfel încât, nu se poate aprecia că instanța competentă ar fi cea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 165/2013, respectiv secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, pentru neîntrunirea cerințelor prevăzute de art. 33 și 34, la care se face referire în art. 35.

Așa fiind, întrucât acțiunea reclamantei vizează nesoluționarea cererilor sale de retrocedare, înregistrate sub nr. x/28.02.2003 și y/28.02.2003 la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.