ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 25/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin încheierea din data de 10 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata recursului formulat de către recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 239 din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pentru lipsa părților.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs recurentul-reclamant A..

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nesemnare, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ... semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. precizând că "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (...), precum și semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii:

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. (...)."

Cererea de recurs a fost depusă prin e-mail. Deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerința privind semnătura recursului de către parte este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Mai reține instanța și faptul că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29 ianuarie 2018, cu privire la aspectul lipsei semnăturii olografe de pe cererea de recurs și al neîndeplinirii condiției în ipoteza înaintării recursului exclusiv prin fax/e-mail, a fost stabilită, cu majoritate, următoarea soluție de principiu:

"În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., urmând a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM