ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3105/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 09.03.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Premier C. ca instanța să oblige pârâtul la comunicarea actul normativ prin care a anulat, conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, acreditarea dată fraudulos tot de Guvern, cu H.G. nr. 140/2017 Facultății de Științe ale Educației din cadrul Universității Creștine D., să fie obligat pârâtul la comunicarea actului normativ prin care a ridicat dreptul FSE-UCDC de a avea program de master-acordat tot prin fraudă și tot de către Guvern, cu H.G. nr. 402/2016, H.G. nr. 595/2015 și H.G. nr. 582/2014 și să fie obligat Guvernul la plata salariilor neîncasate și a despăgubirilor.

Prin Sentința civilă nr. 3505/23.05.2018, Tribunalul a respins excepțiile nulității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive și a nulității întâmpinării ca neîntemeiate. De asemenea, a admis excepția inadmisibilității cererii și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamanți ca inadmisibilă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs recurenții-reclamanți A. și B., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Hotărârea nr. 7154 din 14 decembrie 2018, a respins excepția nulității recursului formulat de către recurenții-reclamanți A., și B. în contradictoriu cu intimatul-pârât Guvernul României prin Premier C., ca neîntemeiată; a admis recursul, a casat în parte sentința civilă recurată cu privire la soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond; a menținut în rest sentința civilă recurată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs A. și B.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nesemnare, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. precizând că "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (...), precum și semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii:

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. (...)."

Cererea de recurs a fost depusă prin e-mail. Deși recurenții au fost citați cu mențiunea de a semna cererea de recurs, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerința privind semnătura recursului de către parte este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Mai reține instanța și faptul că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 29 ianuarie 2018, cu privire la aspectul lipsei semnăturii olografe de pe cererea de recurs și al neîndeplinirii condiției în ipoteza înaintării recursului exclusiv prin fax/e-mail, a fost stabilită, cu majoritate, următoarea soluție de principiu:

"În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

În aceste condiții, Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., urmând a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. și B. împotriva Sentinței nr. 7154 din 14 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - NN