ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5374/2019

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a Contencios Adminisatrativ și Fiscal, la data de 12.12.2016 sub numărul x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice București, anularea actului administrativ înregistrat sub numărul x/27.04.2016, anularea actului administrativ nr. x/24.05.2016 reprezentând răspunsul la contestația formulată, anularea actului administrativ nr. x/15.07.2016 reprezentând completare la răspunsul dat la contestație, obligarea CNAS la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea erorilor și a adaosurilor comerciale, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6734882 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2427 din 19 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF pe capătul de cerere având ca obiect restituire, ca neîntemeiată.; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNAS, pe capătul de cerere având ca obiect restituire; a respins capătul de cerere având ca obiect restituire în contradictoriu cu CNAS, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta S.C. A..

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nesemnare, în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. precizând că "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…), precum și semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii:

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. (...)."

Cererea de recurs a fost trimisă prin poștă. Deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a semna cererea de recurs, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerința privind semnătura recursului de către parte este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aceste condiții, Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., urmând a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul, formulat de S.C. A. împotriva sentinței nr. 2427 din 19 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2019.