ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2018

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată la data de 29 iulie 2013 Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Lupeni a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, solicitând obligarea pârâtului la emiterea titlului de creanță, așa cum este definit în art. 21 pct. 20 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare sau a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Alba Iulia, excepția lipsei de interes a acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune. Prin încheierea de ședință din 28.01.2014, prima instanță a respins excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Alba Iulia și a unit cu fondul excepția lipsei de interes a acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 110 din 18 aprilie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune ridicate de către pârât, iar pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Lupeni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management Programul Operațional Regional.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței de fond a formulat recurs reclamantul Municipiul Lupeni, solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, arată că, întrucât i-a fost aplicată o corecție de 25% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.11.2011, pentru stabilirea, în documentația de atribuire, a unor criterii de selecție considerate restrictive, se impunea emiterea de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a unui proces-verbal/notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Cele reținute de către prima instanță nu corespund realității, întrucât în procesul-verbal nr. x/13.12.2012 s-a consemnat: "Acest punct de vedere urmează a fi analizat ulterior, consemnându-se ulterior soluția în nota ce va fi supusă aprobării șefului AM POR, aceasta urmând a fi comunicată beneficiarului", iar la data de 14.12.2012 a fost emisă "Nota de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului privind măsurile de reducere procentuală", înregistrată la Primăria Municipiului Lupeni sub nr. x/2013, prin care s-a propus menținerea reducerilor procentuale aplicate în procesul de verificare a Cererii de rambursare nr. 2 pentru proiectul cu titlu "Reabilitare și modernizare străzi urbane, poduri și șosea de centură în Municipiul Lupeni, județul Hunedoara". Cu toate acestea, nu i-a fost comunicat un titlu de creanță, care să fie emis conform O.U.G. nr. 66/2011, pentru contractul de finanțare nr. x/25.08.2011 cod SMIS 6562, fiind încălcat dreptul său de a uza de căile de atac reglementate prin O.U.G. nr. 66/2011. De asemenea, consideră că, potrivit O.U.G. nr. 66/2011, procedura de constatare a neregulilor prevăzută la art. 21 alin. (1) din acest act normativ nu se aplică cheltuielilor incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate, stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile competente înainte de efectuarea plății, întrucât această procedură este reglementată distinct, conform art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, întrucât argumentele invocate de către recurent în calea de atac a recursului nu se înscriu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din data de 28 martie 2018, completul de filtru a respins excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât MDRAPFE prin întâmpinare, a dispus conceptarea în cauză a Ministerului Fondurilor Europene, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în calitate de intimat-pârât, a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile recurentului-reclamant se circumscriu cazului de nelegalitate a hotărârii pronunțate în fond prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. -hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Instanța de fond a constatat că cererea reclamantului (de obligare a autorității pârâte la emiterea titlului de creanță, așa cum este definit de art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011) este nefondată întrucât abaterile de la legalitate au fost constatate în cauză prin procesul de verificare a cererii de rambursare nr. 2, aferentă contractului de finanțare nr. x/25.08.2011, determinând aplicarea reducerii procentuale a sumelor solicitate la plată, în baza art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, situație în care nu se emite titlu de creanță, respectiv proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Recurentul susține că această interpretare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 este greșită. Potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli. Potrivit art. 9 lit. a din același act normativ, pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21. În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect instanța de fond a stabilit că autoritatea de management, în situația în care s-a găsit reclamantul - a unor nereguli identificate înainte de plata finanțării, în procesul de verificare a solicitării de plată - nu este datoare să urmeze procedura de constatare a neregulii soldată cu emiterea titlului de creanță, ci, constatând neregula, exclude de la plată cheltuielile (în speță, reducerea procentuală aplicată cu titlu de corecție) declarate de beneficiar și care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate și conformitate. Recurentul susține fără temei că, și într-o astfel de ipoteză, procedura de constatare a neregulii și de aplicare a corecției trebuie să se materializeze într-un proces-verbal sau notă de corecție, în aplicarea art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009. Acest ultim act normativ nu reglementează procedura de constatare și sancționare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, procedură la care se referă O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult, textul din ordonanță invocat de recurent are un conținut similar dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. Recurentul afirmă greșit că, datorită neemiterii și necomunicării unui titlu de creanță, este pus în situația de a nu putea uza de căile de atac reglementate de O.U.G. nr. 66/2011. Și în cazul cheltuielilor excluse de la plată în procedura prevăzută de art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiarul finanțării poate exercita calea de atac administrativă a contestației prevăzută de art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 și, respectiv, acțiunea în anulare în contencios administrativ. Din conținutul documentației administrative depuse, în copie, în cadrul doasrului de fond rezultă că, pentru corecția la care se referă cererea introductivă, a fost emisă Informarea privind plata cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 2, înregistrată la AMPOR sub nr. x/2012 și, în urma soluționării contestației adminsitrative, Nota de propunere de respingere a pretențiilor beneficiarului privind măsurile de reducere procentuală, înregistrată la AMPOR sub nr. x/2012 și aprobată de șeful Autorității de Management, comunicată recurentului, la data de 3.01.2013. Aceste acte administrative puteau face obiectul acțiunii în anulare în contencios administrativ. Cererea de chemare în judecată, cu obiectul pretins - obligarea autorității de management la emiterea titlului de creanță, proces-verbal sau notă de corecție - a fost respinsă cu aplicarea corectă a legii, date fiind prevederile exprese ale art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.