ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 190 din 2 februarie 2018, Judecătoria Pitești, secția Penală a dispus:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice și a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 301 C. pen.

În baza art. 55 lit. a) C. pen., a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an închisoare, precum și a pedepsei accesorii, iar în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. a fixat termen de supraveghere de 4 ani.

Pe durata termenului de supraveghere a obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului A. pe durata termenului de supraveghere obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune Argeș sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., în termenul de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Primăriei Pitești sau Consiliului Local Pitești.

În baza art. 583 C. proc. pen. și art. 96 C. pen. a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

B. Prin decizia penală nr. 1158 din 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a dispus:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești împotriva Sentinței penale nr. 190 din data de 2 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. x/2016.

A desființat în parte sentința și rejudecând:

A înlăturat achitarea inculpatului A., pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., dispusă în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 301 C. pen. și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni, în total pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare.

A menținut dispozițiile art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu toate consecințele.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie și complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a ocupa funcția de primar) pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. combinat cu art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să-i plătească părții civile Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș suma de 19.328 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 19.536 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin deciziei.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva aceleiași sentințe.

Curtea de apel, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de reprezentantul Ministerului Public și în urma readministrării probelor admise a constatat următoarele:

Inculpatul A., în calitate de primar al comunei Moșoaia, județul Argeș, a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 23 decembrie 2016, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și conflict de interese, în modalitățile normative prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 301 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

Examinând sentința, s-a arătat, în continuare, că instanța de fond a reținut, judicios, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, prevăzute de art. 301 C. pen., în contextul în care, prin încheierea Contractului de muncă nr. 78 din 6 februarie 2013, între Primăria Comunei Moșoaia și, B. (ginerele inculpatului, afin de gradul I cu acesta), inculpatul, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a încheiat un act juridic prin care s-a obținut direct un folos patrimonial pentru ginerele său, constând în salariul primit în sumă totală de 19.536 RON.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, instanța de apel a înlăturat argumentele ce au condus instanța de fond la soluția achitării:

- lipsa unui prejudiciu cauzat Primăriei Comunei Moșoaia, prin încheierea Contractului de muncă nr. 78 din 6 februarie 2013, având în vedere actele depuse la dosar privind activitatea depusă efectiv de către martorul B., raportat la scopul principal al angajării acestuia, respectiv extinderea rețelei de gaze în comună, lipsind dovada unui prejudiciu efectiv în dauna primăriei, în condițiile în care atribuțiile martorului au fost îndeplinite;

- simpla încălcare a unor prevederi legale la încheierea unui act juridic în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către un funcționar public, nu determină automat și crearea unui prejudiciu în dauna instituției publice, în care funcționarul își desfășoară activitatea, iar în cauză nu a fost cauzat un prejudiciu Primăriei Comunei Moșoaia, relativ la împrejurarea că infracțiunea de abuz în serviciu este infracțiune de rezultat, astfel încât consumarea ei este legată de producerea unei urmări prevăzute de textul legal.

Pentru aceste argumentele de drept și considerându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prima instanță a dispus achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. civ..penală.

În apel a fost administrat un probatoriu complex și specific celor două infracțiuni deduse judecății, astfel că instanța de control judiciar a procedat la audierea martorilor B., C., solicitați de procuror, D. și E., solicitați de inculpat, în legătură cu împrejurările relevante relativ la încheierea contractului de muncă . A fost audiat și inculpatul, acesta considerând legală angajarea ginerelui său în funcția de consilier personal al primarului.

Evaluând materialul probator administrat nemijlocit și contradictoriu în apel și ansamblul înscrisurilor depuse în cauză, Curtea a constatat că au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție, instituită în favoarea inculpatului și prevăzută de art. 4 C. proc. civ. penală, inclusiv sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu.

Instanța de apel a reținut aceeași situație de fapt, respectiv: martorul B. este ginerele inculpatului A., din data de 20 septembrie 2008, inculpatul a fost validat în funcția de Primar al Comunei Moșoaia, județul Argeș, la data de 20 iunie 2012, în baza încheierii Judecătoriei Pitești, pronunțată în Dosarul nr. x/2012. La începutul anului 2013, inculpatul i-a propus martorului să se angajeze în cadrul Primăriei Moșoaia în funcția de consilier personal al primarului, martorul fiind de acord. La data de 6 ianuarie 2013, a fost depusă o cerere cu acest obiect și care a fost aprobată, fiind încheiat Contractul individual de muncă nr. x din 6 februarie 2013, pe perioada 7 februarie 2013 - 7 februarie 2016, martorul fiind angajat în funcția de consilier personal al primarului.

Evaluând legalitatea încheierii contractului și textele de lege aplicabile situației juridice, instanța de apel a reținut că:

- la data încheierii contractului individual de muncă, organigrama și statul de funcții ale primăriei nu prevedeau existența funcției de consilier personal, martorul a fost încadrat fără a-i fi întocmită fișa postului;

- aparatul primăriei nu era subdimensionat la acel moment;

- martorul și-a desfășurat activitatea, scriptic, în cadrul Primăriei Moșoaia în perioada 6 februarie 2013 - 15 ianuarie 2014, având un salariu de bază de 1.776 RON lunar, respectiv un salariu net în cuantum de 1.271 RON;

- la un interval de timp de circa 5 luni de la încheierea contractului individual de muncă, respectiv la data de 25 iulie 2013, prin Hotărârea Consiliului Local Moșoaia au fost aprobate noua organigramă și statul de funcții ale primăriei, fiind creat postul de consilier personal în cadrul Cabinetului primarului;.

- la data de 15 ianuarie 2014, urmare cererii martorului B., inculpatul a emis o dispoziție scrisă, prin care a aprobat încetarea contractului individual de muncă, iar la 25 februarie 2014, martorul a introdus o cerere prin care a solicitat Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș acordarea indemnizației de creștere a copilului F., iar prin Decizia nr. x din 26 februarie 2014, cererea martorului a fost aprobată, fiindu-i fixată o indemnizație în cuantum lunar de 969 RON, în perioada martie 2014 - noiembrie 2015, martorul beneficiind de o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum total de 19.328 RON.

Instanța de apel a mai reținut ca aspect de notorietate faptul că pe parcursul anului 2013, angajările în sistemul bugetar erau deosebit de restrictive, nu ar fi permis crearea unor funcții de consilier personal al primarului, în condițiile în care actele normative în vigoare impuneau reducerea numărului angajaților plătiți din fondurile publice și diminuarea salariilor personalului bugetar. Astfel, art. 22 din O.U.G. nr. 34 din 11 aprilie 2009 prevedea că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21. Prin excepție, ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maximum 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget".

Instanța de apel a reținut încălcarea de către inculpat a prevederilor:

- art. 66 și 68 din Legea nr. 215/2001, care impuneau ca în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice, primarul să emită dispoziții cu caracter normativ sau individual or, în prezenta cauză, inculpatul nu a emis o dispoziție scrisă prin care ginerele său să fie numit în funcția de consilier personal și prin care să-i fie stabilite atribuțiile, nefiindu-i întocmită fișa postului, iar organigrama și statul de funcții ale primăriei, la momentul angajării, nu prevedeau funcția respectivă;

- art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, care prevedeau că aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte, ar putea prezenta un beneficiu sau un avantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al II-lea inclusiv.

În privința elementelor constitutive ale infracțiunii de prejudiciu (abuzul în serviciu) instanța de apel a reținut că prejudiciu efectiv în dauna primăriei a rezultat din aceea că B. a figurat doar scriptic ca angajat al primăriei, iar în fapt, nu a prestat nicio activitate, prezentându-se doar de câteva ori la sediul primăriei în perioada de 11 luni, cât s-a derulat contractul individual de muncă, care presupunea o durată a muncii de 8 ore pe zi, respectiv de 40 de ore pe săptămână, prejudiciu produs fiind în cuantum total de 19.536 RON

Instanța de apel a continuat arătând că prin încheierea contractului individual de muncă, inculpatul a urmărit obținerea unui folos patrimonial pentru ginerele său, afin de gradul I, respectiv salariul obținut pe o perioadă de 11 luni și, ulterior, indemnizația pentru creșterea copilului în perioada martie 2014 - noiembrie 2015 și a conchis în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în modalitatea normativă prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, comparând cele două legi penale succesive s-a evaluat legea în vigoare ca fiind mai favorabilă.

În consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. civ. penală, Curtea a admis apelul parchetului, a desființat, în parte, sentința și, rejudecând, a înlăturat achitarea inculpatului dispusă în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. civ. penală, iar în temeiul art. 386 C. proc. civ. penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța de apel a contopit pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de conflict de interese cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată de instanța de fond și menținută în apel, pentru infracțiunea de conflict de interese, stabilind rezultanta de 3 ani închisoare și menținând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu toate consecințele, inclusiv termenul de supraveghere de 4 ani, măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanța de fond.

Împotriva Deciziei penale nr. 1158/A din data de 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A..

C. Prin încheierea din 18 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1158/A din data de 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2016 și a trimis cauza la Completul 3 în vederea soluționării, acordând termen la data de 30 octombrie 2019, cu citarea inculpatului A. și asigurarea apărării.

S-a reținut că în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. se poate realiza analiza dezincriminării infracțiunii de conflict de interese pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și se poate evalua incidența deciziilor instanței de control constituțional referitoare la abuzul în serviciu ce tind, de asemenea, la reținerea dezincriminării.

D. Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Evaluarea poartă asupra cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul a menționat că a fost condamnat pentru infracțiunea de conflict de interese, deși se încadra în situația de excepție de la art. 301 alin. (2) C. pen., forma ulterioară adoptării Legii 193/2017 și/sau în condițiile în care fapta era dezincriminată, precum și pentru o faptă de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., direct în faza apelului prin modificarea încadrării juridice. Recurentul a iterat și aspectul că schimbarea încadrării juridice s-a realizat la solicitarea procurorului de ședință, la ultimul termen de judecată, fără a mai fi audiat și fără administrarea altor alte probe.

În ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese, inculpatul A. a precizat că infracțiunea prevăzută de art. 253 C. pen. din 1969 și art. 301 C. pen., forma anterioară Legii nr. 193/2007, fusese dezincriminată prin Legea 193/2017, art. 302 alin. (2) C. pen.. Art. 63 alin. (5) lit. e) și art. 66 din Legea 215/2001, în forma modificată prin O.U.G. nr. 105/2009, nu au fost analizate din perspectiva modificărilor și completărilor art. 302 alin. (2) din C. pen. și din perspectiva atribuțiilor ori obligațiilor unui primar referitoare la angajarea, numirea sau eliberarea din funcție. Astfel, recurentul a susținut că art. 301 alin. (1) C. pen. nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la exercitarea unui drept recunoscut din lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, realizate cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de lege. Recurentul a susținut că semnarea contractelor individuale de muncă pentru salariații/funcționarii publici din Primărie, fără deosebire în funcție de rudenie, afinitate, este o obligație ce revine primarului în condițiile art. 63 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 215/2001.

Ca urmare a susținut că infracțiunea, în modalitatea prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina sa, a fost dezincriminată prin introducerea în Legea nr. 193/2017 a excepției ce este aplicabilă în cauză, la care se referă art. 301 alin. (2) lit. b) C. pen. și respectiv art. 63 alin. (5) lit. e) din Legea 215/2001 cu referire și la art. 66 din aceeași lege, excepție ce constă în aceea că primarii comunelor pot înființa, în limita numărului maxim de posturi aprobate, un post de consilier al primarului, A. fiind primar de comună, iar încadrarea pe postul de consilier s-a făcut în limita numărului maxim de posturi aprobate.

Pentru infracțiunea de abuz în serviciu, recurentul a susținut că nu s-a făcut trimitere la nicio dispoziție cu forță de lege ce ar fi fost încălcată în activitatea sa, activitate ce a fost realizată cu respectarea principiului legalității și a principiului ne bis in idem. Petentul-recurent a susținut că au fost invocate, în drept, dispozițiile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, în vigoare doar până la data de 31 decembrie 2011, care se referă la conflictul de norme extrapenale, fără să se țină cont de prevederile art. 63 din Legea nr. 215/2001 și ale art. 66 din Legea 215/2001.

A mai susținut că instanța de apel nu a aplicat Deciziile CCR nr. 405/2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017, legislația primară invocată prin rechizitoriu și prin hotărârea pronunțată în apel, nefiind în vigoare la data faptei, nu făcea parte din sintagma lege penală așa cum este definită prin art. 173 C. pen. cu referire și la art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege). În final, recurentul a arătat că decizia recurată nu a ținut cont de faptul că a intervenit dezincriminarea faptei de abuz în serviciu pentru nerespectarea unor acte normative ce nu se încadrează în sintagma de lege penală în raport de deciziile CCR nr. 392 din 6 iunie 2017 și nr. 405/2016.

Înalta Curte reamintește că scopul recursului în casație este acela de a îndrepta erorile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, fiind extrinseci obiectului evaluării aspectele de temeinicie. Ca urmare aspectele legate de valorificarea dreptului la apărare în ipoteza schimbării încadrării juridice exced prezentului cadru procesual.

În ceea ce privește caracterizarea în drept a faptelor cercetate, în faza apelului au fost adăugate dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu. Art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, constituie o cauză legală de agravare a pedepsei cu următorul conținut în prezent: În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime;

Aspectul evocat putea fi evaluat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, nevalorificat în prezenta cauză.

Totuși, se constată că instanța de apel a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice la termenul din data de 28 noiembrie 2018, dând posibilitatea formulării de concluzii în acest sens.

Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 301 C. pen. reținându-se că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de primar al Comunei Moșoaia, a încheiat Contractul de muncă nr. x din 6 februarie 2013, prin care l-a angajat pe ginerele său, numitul B. (afin de gradul I), în funcția de consilier personal, acesta obținând astfel un folos patrimonial reprezentat de salariul primit în cuantum de 19.536 RON.

Potrivit art. 301 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 193/2017, constituie infracțiunea de Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane: (1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situații:

b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.

Instanța de apel a indicat în mod expres temeiul juridic pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., respectiv art. 301 C. pen., menționarea infracțiunii de conflict de interese fiind o simplă eroare materială asupra denumirii marginale, fiind reținută denumirea anterioară modificării legislative. În considerentele hotărârii rezultă analiza condițiilor de incriminare a infracțiunii de folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane.

În ceea ce privește susținerile inculpatului conform cărora erau incidente dispozițiile art. 301 alin. (2) lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, trebuie realizate cu respectarea tuturor condițiilor și limitelor reglementate. Or, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în vigoare la data săvârșirii faptei, 6 februarie 2013, conform cărora primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. Totodată, instanța de apel a arătat că o obligație similară era prevăzută în art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleșilor locali, potrivit căreia: Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

Astfel, se reține că dispozițiile art. 63, 66 și 68 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, astfel cum erau în vigoare la data săvârșirii faptelor, referitoare la atribuțiile primarului și posibilitatea înființării, în limita numărului maxim de posturi aprobate, a funcției de consilier, nu exclud incidența interdicției prevăzute art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleșilor locali, astfel încât consilierul personal, ce urma a fi remunerat din fonduri publice, nu putea avea calitatea de soție, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv. Or, ginerele este afin de gradul I.

În acest sens, Înalta Curte constată că în cauză nu a intervenit dezincriminarea infracțiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen., faptele reținute în sarcina inculpatului A. îndeplinind condițiile de tipicitate ale infracțiunii de folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane, text preluat cu conținut modificat din reglementarea anterioară (infracțiunea de conflict de interese).

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente Deciziile Curții Constituționale nr. 405/2016 și nr. 392/2017, inculpatul A. fiind condamnat pentru încălcarea dispozițiilor dintr-o normă primară.

În acest sens, se reține că inculpatul A. a fost condamnat pentru încălcarea dispozițiilor art. 66 coroborat cu art. 68 din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la momentul săvârșirii faptelor, instanța de apel reținând că subsecvent încheierii contractului individual de muncă, inculpatul a încălcat și prevederile art. 66 combinat cu art. 68 din Legea nr. 215/2001, care impun ca în exercitarea atribuțiilor de serviciu specifice, primarul să emită dispoziții cu caracter normativ sau individual or, în prezenta cauză, inculpatul nu a emis o dispoziție scrisă prin care ginerele său să fie numit în funcția de consilier personal și prin care să-i fie stabilite atribuțiile, nefiindu-i întocmită fișa postului, iar organigrama și ștatul de funcții ale primăriei nu prevedeau funcția respectivă. De asemenea, s-a mai susținut lipsa prestării activității pentru care consilierul personal a fost remunerat, lipsa constantă de la program, în condițiile în care activitatea se desfășura sub supravegherea și în interesul primarului.

Se constată că elementele de fapt ce conturează activitatea sancționată în contextul infracțiunii de conflict de interese nu se suprapune peste cea ce a impus reținerea infracțiunii de abuz în serviciu.

În aceste condiții, susținerea conform căreia inculpatul a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă nu este riguroasă. Chiar dacă ambele infracțiuni sunt cuprinse în capitolul infracțiuni de serviciu, conținutul constitutiv al infracțiunilor este diferit și baza factuală evaluată pentru emiterea acuzațiilor și pronunțarea soluțiilor este diferită, astfel încât se constată că în mod judicios s-a reținut o pluralitate infracțională în sarcina inculpatului.

În acest context, Înalta Curte consideră necesară evaluarea comparativă a celor două infracțiuni sub aspectul naturii, obiectului juridic sau urmării produse.

Obiectul juridic în cazul infracțiunii de abuz în serviciu este unul special constituit din relațiile sociale referitoare la asigurarea desfășurării în condiții optime a activității persoanelor juridice publice sau private sau la protecția intereselor legitime ale persoanelor împotriva abuzurilor venite din partea funcționarilor publici. Prin incriminarea acestei infracțiuni se protejează relațiile sociale referitoare la buna funcționare a unităților publice sau private, prin îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici.

În cazul infracțiunii de conflict de interese obiectul juridic este reprezentat de valorile sociale referitoare la conduita, credibilitatea funcționarilor publici și încrederea în onestitatea acestora, respectiv în faptul că nu vor suprapune interesele personale peste interesele de serviciu. Textul de incriminare pretinde funcționarului public să-și desfășoare activitatea profesională cu un înalt grad de probitate morală, iar incriminarea acestei infracțiuni protejează relațiile sociale referitoare la corectitudinea, obiectivitatea și imparțialitatea funcționarilor publici în realizarea sarcinilor și luarea deciziilor astfel încât să nu creeze posibilitatea obținerii unor foloase patrimoniale pentru ei sau persoane apropiate folosindu-se de funcția deținută.

Natura infracțiunilor este diferită. Infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de prejudiciu fiind necesară producerea unei pagube ori vătămarea intereselor legale ale unei persoane, în timp ce infracțiunea de conflict de interese este una de pericol, fiind fără relevanță dacă folosul material procurat este sau nu dublat și de prejudicierea patrimoniului instituției în care își desfășoară activitatea inculpatul.

Momentul consumării este diferit. Infracțiunea de prejudiciu se consumă și se consideră săvârșită numai în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare (prejudiciului cert), în timp ce în cazul infracțiunii de pericol, data săvârșirii coincide cu cea a realizării acțiunii sau omisiunii.

Urmarea produsă este distinctă. În cazul infracțiunii de abuz în serviciu urmarea presupune producerea unui prejudiciu efectiv și cert în patrimoniul persoanei fizice sau juridice ori producerea unei vătămări a drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, în timp ce în cazul infracțiunii de conflict de interese urmarea produsă constă, în primul rând, în afectarea prestigiului unității la care lucrează făptuitorul și tulburarea activității sale.

În egală măsură, Înalta Curte amintește jurisprudența relevantă în reținerea infracțiunii de conflict de interese în concurs cu infracțiunea de abuz în serviciu. S-a reținut pluralitatea de infracțiunii în situația în care inculpatul B. G. care în calitate de primar a emis Dispoziția nr. x din 19 decembrie 2003 și nr. y din 23 decembrie 2003 prin care a numit pe fiica sa cu exercitarea activității de control financiar preventiv în cadrul Primăriei comunei, atribuindu-i și sporul de 25% încasând astfel suma de 10.255 RON (...), iar ulterior, tot în calitate de primar, a emis dispoziția nr. 271 din 19 august 2009 prin care o numește din nou pe fiica sa G.. cu exercitarea activității de control financiar preventiv încasând în această perioadă suma de 3947 RON (ICCJ, SP, d.p. 491 din 12 februarie 2013, Dosar nr. x/2012).

De asemenea, s-a reținut pluralitatea de infracțiuni în situația în care inculpatul, în calitate de primar, a încheiat un contract de închiriere, având ca obiect închirierea izlazului comunal, în suprafață de 161,67 ha pentru pășunat, pe o durată de 12 luni și o chirie de 50 de euro pe lună, plătită lunar între Primăria Comunei C., reprezentată de către primar, inculpatul H. și B., reprezentată de I., asociație din care făcea parte și soția sa, inculpata J.., acceptând un preț inferior și nerespectând dispozițiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 și a hotărârii Consiliului Local din data de 30 aprilie 2013 (ICCJ, SP, d.p. 56/RC din 14 februarie 2019, Dosar nr. x/2015).

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 301 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1158/A din data de 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1158/A din data de 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM