ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1625/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata sumei totale de 303754,55 RON, compusă din următoarele sume: 237700 RON, reprezentând fonduri de restructurare cu recuperare prin alte modalități acordate în baza Legii nr. 58/1991; 13911,24 RON, reprezentând dividende restante cuvenite reclamantei pentru exercițiul financiar al anului 1995, în temeiul art. 67 din Legea nr. 31/1990; 20044,18 RON - dobânzi penalizatoare aferente dividendelor; 12500 RON - credite bugetare pentru plata energiei și a gazelor naturale acordate în baza O.G. nr. 13/1995 și 19599,13 RON - penalități de întârziere aferente creditelor bugetare.

În drept, a invocat prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1991, Legea nr. 58/1991 și dispozițiile art. 194 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 568C din data de 19 aprilie 2017 a Tribunalului Neamț a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile anterior menționate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 442/2017 din 09 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 18 aprilie 2018, reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 aprilie 2018.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârilor pronunțate în prezenta cauză și, în rejudecare, să fie admisă acțiunea introductivă, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 303754,55 RON.

În cadrul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și de apel au fost date cu greșita aplicare a normelor de drept material care guvernează instituția autorității lucrului judecat.

În dezvoltarea criticii formulate, recurenta a reiterat, în detaliu, aceleași critici invocate și în motivarea apelului formulat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, arătând, în esență, că în mod greșit au procedat instanțele de fond și apel atunci când au reținut aplicabilitatea în cauză a unei prezumții absolute irefragabile a puterii de lucru judecat a unor hotărâri pronunțate în cauze judecate anterior.

Astfel, recurenta-reclamantă a reluat considerațiile teoretice referitoare la clasificarea considerentelor hotărârilor judecătorești, subliniind că dobândesc autoritate de lucru judecat doar aspectele ce au format obiectul dezbaterii contradictorii a părților și doar considerentele care justifică și susțin în mod necesar soluția adoptată.

Or, prin decizia recurată s-a încălcat principiul contradictorialității, deoarece concluziile expertizei contabile depuse la dosar nu au fost supuse dezbaterii părților, ci raportul de expertiză a fost adus la cunoștința recurentei-reclamante în anul 2016, la aproape doi ani după cenzurarea acestuia de către instanță, cu ocazia judecății în altă cauză.

În plus, nu au fost supuse dezbaterii contradictorii a părților nici considerentele ce au fundamentat hotărârile judecătorești anterioare, opuse recurentei-reclamante în cauza prezentă, aceste considerente pierzându-și caracterul decizoriu și, prin urmare, neputând face obiectul manifestării pozitive a lucrului judecat.

Intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a transmis la dosar întâmpinare, la data de 31 mai 2018, solicitând, în esență, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei recurate.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă invocă motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și de apel au fost date cu greșita aplicare a normelor de drept material care guvernează instituția autorității lucrului judecat, în realitate, dezvoltarea criticilor formulate se subsumează cazului de casare prevăzut de textul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la încălcarea de către instanțe a unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Se reține, astfel, că motivele invocate în conținutul cererii de recurs vizează, în realitate, judecarea pricinii cu nesocotirea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, întrucât ceea ce se reclamă este, pe de o parte, faptul că raportul de expertiză pe baza căruia s-a pronunțat decizia recurată a fost administrat în altă cauză, nefiind pus în discuția părților în speța dedusă judecății, pentru ca acestea să-și exprime punctul de vedere și, pe de altă parte, că în prezenta cauză nu au fost supuse dezbaterii contradictorii a părților considerentele ce au fundamentat hotărârile judecătorești anterioare, condiții în care acestea nu pot produce efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.

Analizând criticile formulate din perspectiva motivului de casare prevăzut de textul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, cu referire la primul aspect menționat în cadrul recursului, că instanța de apel a răspuns în mod corect susținerilor (identice cu cele din cuprinsul cererii de recurs) prezentate în apel de către reclamantă.

Hotărârile instanțelor de fond și de apel nu au produs recurentei o vătămare de tipul celei prevăzute de textul art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece legalitatea și concludența raportului de expertiză a fost deja verificată în cadrul litigiului în care această probă a fost administrată, în care a fost parte și recurenta-reclamantă, aceasta formulând obiecțiuni și, ulterior, motive de apel privitoare la această probă.

Ca atare, nu se poate susține cu temei că, sub aspectul administrării raportului de expertiză întocmit în Dosarul nr. x/1996 al Tribunalul Neamț, în prezenta speță s-ar fi produs o încălcare a principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare al recurentei-reclamante.

Cât privește nemulțumirea recurentei față de reținerea, de către instanțele de fond și apel, a puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată, în acord cu instanțele de fond, că prin Sentința civilă nr. 2898/F din 26 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamț, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 262 din 13 august 2004 a Curții de Apel Bacău, s-a statuat asupra faptului că sumele solicitate de reclamantă nu mai pot fi recuperate. Aceeași concluzie a fost reținută și prin considerentele Deciziei civile nr. 15 din 14 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2004, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1743 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2007, litigiu în cadrul căruia s-a stabilit că sumele solicitate de reclamantă nu mai pot fi recuperate, întrucât sumele cerute sunt identice cu acelea pentru care s-a parcurs deja o procedură judiciară, în Dosarul nr. x/1996 al Tribunalul Neamț.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând neîntemeiate criticile formulate de către recurenta-reclamantă, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 442/2017 din 09 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2019.

GGC - NN