ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1470/2019

HOTĂRÂRE

24.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1470/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Ineu, reclamanții A. și B. au solicitat instanței rectificarea CF nr. x Ineu, nr. top x, în sensul radierii interdicției de înstrăinare și grevare și a dreptului de ipotecă în valoare de 200.000 RON, precum și obligarea pârâtei C. la plata sumei de 122.062 RON sau echivalentul în RON la data plății a sumei de 26.250 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pe perioada aprilie 2017 - septembrie 2018.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 908 pct. 3 și art. 1385 alin. (3) C. civ.

Prin încheierea de la data de 22 ianuarie 2019, Judecătoria Ineu a luat act de precizarea reclamanților de lărgire a cadrului procesual pasiv și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a D. S.A.

Prin Sentința civilă nr. 140 din 5 martie 2019, Judecătoria Ineu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Ineu a reținut că, potrivit cadrului procesual stabilit de reclamantă prin precizarea de acțiune, aceasta a formulat cererea în contradictoriu cu D. S.A., entitate cu personalitate juridică, cu sediul în București, Bd. x, sediu care se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 3 București.

Astfel, a aplicat dispozițiile art. 107 C. proc. civ., în raport de sediul pârâtei D. S.A.

Investită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat Sentința civilă nr. 6161 din 11 iunie 2019, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare a reținut că temeiul legal al cererii reclamanților este reprezentat de dispozițiile art. 908 C. civ., cuprins în Cap. IV din Titlul VII intutulat Cartea Funciară a Cărții a III-a din C. civ., ce reglementează condițiile de efectuare a înscrierilor în cartea funciară, precum și condițiile de admisibilitate ale acțiunilor ce pot fi formulate în instanță în legătură cu aceste înscrieri.

Invocarea acestor dispoziții de drept substanțial ca temei legal al cererii nu exclude, însă, incidența anumitor norme de drept procesual din legea generală sau specială.

Procedura de înscriere în cartea funciară, inclusiv competența de soluționare a cererilor sunt reglementate de Legea nr. 7/1996 iar, potrivit art. 31 alin. (4) din acest act normativ, plângerile împotriva încheierii de soluționare a cererii de înscriere în cartea funciară se depune de cei interesați direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

De asemenea, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii registratorului șef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare, plângere ce se înaintează pentru soluționare la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea introductivă reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună rectificarea cărții funciare nr. x și obligarea pârâtei la daune pentru lipsa de folosință a imobilului.

În speță, obiectul principal al pricinii il reprezintă cererea de rectificare de carte funciară, petitul având ca obiect despăgubiri având caracter accesoriu, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 123 C. proc. civ., acesta se judecă de instanța competentă pentru cererea principală.

Se observă că pentru soluționarea cererii având ca obiect rectificare de carte funciară legiuitorul nu a instituit o competență teritorială exclusivă, ci o competență alternativă, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestație tabulară, în justificare tabulară și în rectificare tabulară".

Astfel, devin incidente în speță și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Ineu, reclamanții au fixat în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Mai mult decât atât, chiar dacă reclamanții nu au invocat dispozițiile legii speciale, ci doar pe ale C. civ., nimic nu împiedică instanța să facă o aplicare a acestora.

Astfel, prin raportare și la legea specială, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este tot Judecătoria Ineu, după cum urmează:

Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale, dispozițiile art. 31, care fac referire la instanța de la locul imobilului, aplicându-se în mod corespunzător.

Astfel, văzând că imobilul ce face obiectul prezentei cauze se află în localitatea Ineu, jud. Arad, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a pricinii în favoarea judecătoriei din circumscripția acestei localități, și anume Judecătoria Ineu.