ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 18/2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin Cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 aprilie 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Actului de adjudecare nr. x din data de 10 iulie 1947, emis de Tribunalul Ilfov, secția Notariat în Dosarul nr. x/1946 și a procesului-verbal de predare primire încheiat la data de 15 iulie 1947 cu privire la imobilul compus din teren și construcții, situat în București, str. x.

Prin Sentința civilă nr. 411 din data de 1 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia civilă nr. 367A din data de 7 martie 2019, pronunțată în dosarul cu același număr, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 411 din data de 1 martie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamanta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 aprilie 2019, sub nr. x/2017.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, a susținut că repartizarea aleatorie a dosarului la prima instanță nu a fost realizată potrivit dispozițiilor legale, fiind astfel încălcate prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., precum și că nu putea arăta un alt pârât în afara celui chemat în judecată în mod legal la data de 26 aprilie 2017, iar, din Actul de adjudecare nr. x/1947, nu rezultă că imobilul în litigiu ar fi aparținut numitului B..

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, din Adresa nr. x emisă la data de 7 iunie 2018, de Arhivele Naționale - Filiala București, rezultă faptul că Dosarul nr. x/1946, respectiv Dosarul nr. x/1946, nu se află în păstrarea acestei instituții. A apreciat că instanța trebuie să cerceteze și să țină seama de această probă.

Totodată, a susținut încălcarea art. 45 C. proc. civ. și a susținut că judecătorul nu a citat B., potrivit art. 155 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar pârâtul nu a depus întâmpinare, în condițiile în care reclamanta era obligată ca, în termen de 10 zile, să răspundă motivelor întâmpinării.

A apreciat că judecătorul a refuzat în mod abuziv să cerceteze noile probe și să le admită, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 și art. 2500 - 2504 din C. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este depus în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, întrunește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate.

În ceea ce privește criticile formulate prin cererea de recurs, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că, în speță, este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs.

La data de 30 octombrie 2019, recurenta-reclamantă A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, formulând concluzii de admitere a recursului.

Intimatul-pârât B. nu a formulat punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 14 ianuarie 2020, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepția nulității evidențiată prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului reținută prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., însă această invocare este una formală, partea neaducând critici concrete judecății și considerentelor reținute de către instanța de apel, care au dus la soluția de respingere, ca nefondat, a apelului, ca urmare a constatării interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor art. 36 teza I C. proc. civ. de către prima instanță.

Astfel, Înalta Curte reține că aspectele susținute de către recurenta-reclamantă, vizând o pretinsă neregularitate a operațiunii de repartizare aleatorie a cauzei, precum și cele prin care a apreciat că instanța a încălcat prevederile art. 41 și art. 45 C. proc. civ., se referă la judecata desfășurată în fața Tribunalului București, secția a V-a civilă, fără ca partea să aducă, din această perspectivă, vreo critică deciziei instanței de apel, atacate prin prezentul recurs.

De asemenea, recurenta-reclamantă a invocat nerespectarea normelor procedurale vizând locul citării, însă neaducând în concret critici judecății desfășurate în faza apelului, astfel că nici aceste susțineri nu îndeplinesc cerințele legale pentru a putea fi supuse analizei instanței de recurs.

Excedează controlului de legalitate ce se realizează în faza recursului, neputând fi supuse cenzurii prin această cale extraordinară de atac, susținerile recurentei-reclamante privind situația de fapt și modul de apreciere a probelor, care reprezintă aspecte de temeinicie a hotărârii și nu vizează legalitatea acesteia.

Prin urmare, cum susținerile formulate de recurenta-reclamantă nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce privește cererea de recurs formulată la data de 20 mai 2019 și înregistrată la dosar la data de 22 mai 2019, Înalta Curte reține că aceasta este depusă cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., care, raportat la data comunicării deciziei din apel (20 martie 2019), s-a împlinit la data de 22 aprilie 2019.

Ca atare, în ceea ce privește criticile formulate prin această cerere, sunt incidente prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care sunt identificate motive de casare de ordine publică.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă, prin cererea de recurs depusă în termen legal, la data de 3 aprilie 2019, nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 367A din data de 7 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CP