ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 196/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.04.2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestație împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. x/2014 al BEJ C..

Prin Sentința civilă nr. 3570/23.03.2018, Judecătoria Iași a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția de netimbrare.

A admis excepția tardivității și a respins ca tardivă contestația formulată de A.

Prin Decizia nr. 120 din 22 ianuarie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimata B. și a respins apelul promovat de contestatorul A. împotriva sentinței judecătoriei.

Prin Decizia nr. 571 din 3 iunie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei pronunțate de tribunal.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași în recurs, contestatorul a declarant un nou recurs. dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 martie 2016.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei decizii definitive.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, iar părțile au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 28 ianuarie 2020, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. (5) din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

Față de dispozițiile legale sus-menționate, Decizia nr. 571 din 3 iunie 2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă, definitivă potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 571 din 3 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2020.

GGC - GV