ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1352/2020

Ședința publică din data de 01 iulie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea transmisă, prin poștă, la data de 20 decembrie 2019, la Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul A. a declarat recurs împotriva împotriva încheierii din 3 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2019.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 ianuarie 2020 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, petentul a prezentat, pe larg, situația litigiului și a solicitat admiterea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Iași, arătând că nu este mulțumit de modul cum se desfășoară procesul la instanța respectivă.

La 19 februarie 2020, intimatul S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin raportul asupra admisibilității în princiu a recursului s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

Totodată, s-a reținut că având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat petentului la 21 aprilie 2020, intimatului S.C. B. S.A. la 23 aprilie 2020 și intimaților C. și D. la 22 aprilie 2020.

La 8 mai 2020, petentul A. a depus punct de vedere la raport, prin care a prezentat situația de fapt a litigiului și a arătat că motivele de recurs se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, și reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul căii de atac declarate de petentul A. îl reprezintă încheierea din 3 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins cererea de strămutare și cererea de suspendare a judecății dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă".

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În raport de dispozițiile art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., precum și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 483 C. proc. civ., în materia strămutării nefiind reglementată expres calea de atac a recursului, rezultă că hotărârea pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Pentru aceste considerente, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii de ședință din 3 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii de ședință din 3 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2020.