ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 128/2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L, solicitând instanței să constate că nu datorează pârâtei suma de 199,97 RON.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, în luna mai 2015 a semnat un contract cu firma S.C. C. S.A. pentru un abonament cablu tv, pe o durată de 2 ani, iar, în mai 2017, contractul a ajuns la termen și din acel moment au început problemele cu angajații firmei S.C. C. S.A., întrucât reclamantul nu a dorit să prelungească contractul și a ales o altă societate de cablu tv pentru furnizarea acestor servicii.

La termenul de judecată din data de 23 septembrie 2019, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huși.

Prin Sentința civilă nr. 800 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Huși, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., cererile se introduc la instanța în a cărei circumscripție are sediul pârâtul, iar instituția pârâtă are sediul în București, astfel că a apreciat că instanța competentă teritorial a judeca pricina este Judecătoria Sectorului 2 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București, prin Sentința civilă nr. 10775 din 5 noiembrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Huși; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în prezenta cauză, raportat la obiectul și la fundamentul juridic pe care se întemeiază acțiunea introductivă, competența este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. Analizând cuprinsul întâmpinării, instanța a constatat că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale; această excepție nu putea fi invocată, din oficiu.

A mai reținut această instanță că și în ipoteza în care pârâta ar fi invocat excepția necompetenței teritoriale (aspect neincident în speță), având în vedere că acțiunea vizează executarea contractului încheiat între reclamant și S.C. C. S.A. la 10 iunie 2015, în cauză sunt incidente deopotrivă dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Conchizând, instanța a reținut că dispozițiile legale instituite o competență teritorială alternativă și, având în vedere că domiciliul consumatorului este în localitatea Huși, competența teritorială de soluționare a cauzei îi revine Judecătoriei Huși.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului litigiul îl reprezintă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin care a solicitat instanței să se constate că nu datorează suma de 199,97 RON către pârâta B. S.R.L., în temeiul relațiilor contractuale derulate cu furnizorul de servicii S.C. C. S.A..

Înalta Curte constată că, în speță, este incidentă norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel", precum și cea cuprinsă în dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dat fiind faptul că acțiunea vizează executarea contractului de prestări servicii de comunicații, încheiat de reclamant, în calitate de client-consumator și S.C. C. S.A., în calitate de furnizor de servicii.

Față de prevederile art. 129 alin. (1) și alin. (2) pct. (3) C. proc. civ., rezultă că numai în cazurile prevăzute la art. 117 - 121 C. proc. civ., competența teritorială este exclusivă, per a contrario, în alte cazuri competența teritorială are caracter relativ, de ordine privată.

Cum, în speță, este vorba despre o acțiune în constatarea inexistenței în patrimoniul reclamantului a obligației de plată către pârâtă, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 117 - 121 C. proc. civ., ci dispozițiilor art. 107 și 113 C. proc. civ., norma de competență teritorială aplicabilă litigiului de față are caracter de ordine privată.

Fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Înalta Curte reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Huși a fost invocată de instanța de judecată, la primul termen de judecată acordat în cauză, din 23 septembrie 2019, iar nu de pârâtă în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. în plus, conform mențiunilor cuprinse în practicaua Sentinței civile nr. 800 din 23 septembrie 2019, anterior invocării, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale, această instanță, în aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Prin urmare, cum pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea depusă, în termen legal, la data 20 mai 2019, iar la prima zi de înfățișare la care a fost legal citată, aceasta nu s-a prezentat, Înalta Curte reține că o eventuală necompetență teritorială s-a acoperit.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Huși.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect "acțiune în răspundere contractuală", în favoarea Judecătoriei Huși.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL