ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1502/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 17 septembrie 2015, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate rezoluțiunea de plin drept, în temeiul pactului comisoriu expres, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/3.06.2015 la B.N.P. D., cu repunerea părților în situația anterioară, să se dispună rectificarea cărții funciare a imobilului situat în Iași, șos. x, județul Iași, compus din teren în suprafață de 586 m

2

, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate pe numele C..

Prin Sentința civilă nr. 653 din 26 ianuarie 2017, Judecătoria Iași, secția civilă, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii civile principale formulate de reclamanții B. și A., precum și a cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant C., în favoarea Tribunalului Iași.

Prin Sentința civilă nr. 50 din 22 martie 2018, Tribunalul Iași, secția I civilă, a admis cererea formulată de reclamanții-pârâți A. și B.; a constatat că a operat desființarea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/3 iunie 2015 la Societatea profesională notarială D., în baza pactului comisoriu expres, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului, reclamanții-pârâți urmând a reține avansul de 20.000 euro achitat la încheierea contractului; a dispus rectificarea cărții funciare a imobilului situat în Iași, str. x, compus din teren în suprafață de 586 mp, amplasat în parcela ICC, identificat cu nr. cadastral x și construcție CI locuință, în suprafață de 280 mp identificată cu nr. cadastral x, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate pe numele C.; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B.; a obligat pârâtul-reclamant C. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A. și B. suma de 16.681 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 50 din 22 martie 2018 a Tribunalului Iași, secția I civilă, a declarat apel pârâtul-reclamant C., înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă la data de 30 august 2018.

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., s-a suspendat judecarea apelului formulat de C. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Iași, apreciindu-se că dezlegarea cauzei depinde de modul de soluționare al dosarului menționat.

Împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, au declarat recurs reclamanții A. și B., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii recurate, cu consecința respingerii cererii de suspendare și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății și au invocat dispozițiile art. 414 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că cererea de chemare în judecată la care a făcut referire apelantul-pârât în cererea de suspendare a judecării apelului a fost formulată cu scopul de a amâna soluționarea definitivă a cauzei, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acesteia au fost invocate aspecte care nu sunt susținute de dovezi, făcând trimitere la alte raporturi juridice care s-au derulat între părți și care nu au legătură cu actul de vânzare-cumpărare ce face obiectul acțiunii în rezoluțiune.

Recurenții-reclamanți au arătat că, deși instanța de apel nu avea atribuții să intre în cercetarea fondului cu privire la această acțiune ce este înregistrată la Tribunalul Iași, pentru suspendarea cauzei era obligatoriu să se verifice temeinicia argumentelor invocate de pârât.

Astfel, au susținut recurenții-reclamanți, câtă vreme acțiunea invocată ca temei al suspendării cuprinde doar susțineri ce nu se probează cu înscrisuri, măsura suspendării este neîntemeiată și duce la tergiversarea nejustificată a soluționării apelului.

Înalta Curte, prin rezoluția din data de 19 decembrie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs intimatului C., cu mențiunea de a depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare menționate în dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, în termen, ce a fost comunicată, însă recurenții nu au depus răspuns la întâmpinare.

În aplicarea prevederilor art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 din C. proc. civ., s-a constatat încheiată etapa comunicărilor prealabile, procedându-se la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care s-a reținut că încheierea de suspendare a judecății apelului este susceptibilă de recurs, că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, că este declarat în termenul legal, că recurenții-reclamanți au făcut dovada achitării taxei de timbru, completul de filtru urmând a aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Părțile litigante nu au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Încheierea de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care, în baza art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., s-a suspendat judecarea apelului formulat de C. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Iași, apreciindu-se că dezlegarea cauzei depinde de modul de soluționare al dosarului menționat.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În completare, art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul adoptat de curtea de apel, recurenții arătând că solicită să se dispună reluarea judecării procesului, întrucât acțiunea invocată ca temei al suspendării cuprinde doar susțineri ce nu se probează cu înscrisuri, măsura suspendării este neîntemeiată și duce la tergiversarea nejustificată a soluționării apelului.

Obiectul recursului constituindu-l încheierea de suspendare a judecării cauzei pronunțată de Curtea de Apel Iași, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată.

În speță, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanța de recurs cu soluționarea căii de atac.

În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și va anula recursul declarant în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Încheierii de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL