ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1152/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 23.02.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA și pe intervenientul C. solicitând, în principal, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum de 8.000 euro și a daunelor morale în cuantum de 800.000 euro.

Prin Sentința civilă nr. 2682/29.06.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. SA și cu intervenientul forțat C. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.270 RON cu titlu de daune materiale și suma de 500.000 euro (în echivalent RON la cursul de schimb BNR de la data plății) cu titlu de daune morale.

Prin Decizia civilă nr. 567 din 15.03.2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2682/29.06.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă; a admis apelul formulat de pârâta SC B. SA, D. prin corespondent mandatar SC B. SA, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta D. Bulgaria prin corespondent mandatar SC B. SA să plătească reclamantei suma de 30.000 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale.

Împotriva Deciziei nr. 567 din data de 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea atacată considerând că prin reducerea cuantumului daunelor morale acordate în primă instanță, de la 500.000 euro la 30.000 euro, echivalent în RON la data plății, instanța de apel a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului.

Astfel, recurenta a arătat că norma de drept material încălcată de către instanța de apel este art. 1385 alin. (1) C. civ. potrivit căruia "Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel", iar prin reducerea daunelor morale s-a adus atingere principiului reparării integrale a prejudiciului.

De asemenea, recurenta consideră că instanța de apel a încălcat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Tolstoy, Miloslavsky c. Regatul Unit a statuat că "despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora".

În termen legal, la data de 16.07.2018, intimata-pârâtă D., prin corespondent mandatar SC B. SA, a depus întâmpinare prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului raportat la faptul că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului, întrucât decizia din apel este legală.

Recurenta-reclamantă A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a excepției nulității recursului, arătând că a indicat motivul de nelegalitate pe care își întemeiază cererea de recurs, și anume art. 488 pct. 8 C. proc. civ. iar în ceea ce privește normele de drept material încălcate de instanța de apel a precizat, în mod expres, că au fost încălcate dispozițiile art. 1385 alin. (1) C. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, este declarat în termen legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate; de asemenea, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului, apreciind și cu privire la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., reținându-se că intimatul-pârât a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare și reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a indicat formal motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., deoarece prin cererea de recurs nu a arătat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.

Prin motivele de recurs recurenta-reclamantă a criticat cuantumul daunelor morale acordat de instanța de apel, care nu reprezintă un raport rezonabil cu atingerea foarte gravă ce i-a fost adusă prin accidentul rutier a cărui victimă a fost.

În privința aplicării criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daunele morale și materiale, instanța supremă a fost constantă în a stabili imposibilitatea analizei în recurs a chestiunii cuantumului daunelor morale sau materiale în astfel de acțiuni în răspundere civilă delictuală, apreciindu-se că aceasta nu reprezintă o problemă de legalitate, ci doar de temeinicie, astfel încât nu poate constitui obiect al controlului judiciar în recurs, control care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Prin urmare, cele susținute de către recurenta-reclamantă, în sensul că instanța de apel nu a stabilit cuantumul corect al daunelor morale, nu pot fi circumscrise vreunui motiv de casare prevăzut de lege.

Deși recurenta-reclamantă a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 1385 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu a dezvoltat, în concret, critici prin care să pună în discuție modul în care instanța de apel a interpretat sau aplicat această normă legală.

În acest sens, Înalta Curte menționează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Pentru aceste considerente, cum aspectele susținute de reclamanta A. nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), urmează a anula recursul declarat împotriva Deciziei nr. 567 din data de 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 567 din data de 15 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2019.

GGC - GV