ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 757/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 757/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

400 din 22 august 2012 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr. 11998/121/2011,

s-a dispus condamnarea inculpatului L.A. la o pedeapsă principală de 4 ani și 4

luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului L.A. și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

principala durata executată de la 24 octombrie 2011 la zi si respectiv 22

august 2012.

S-a constatat că SC T.

SRL – Tălpigi, jud. Galați este radiată din Registrul Comerțului.

În baza art. 14 C.

pen., în referire la art. 998 C. civ. (anterior), s-a dispus obligarea

inculpatului L.A. la plata sumei de 509.582 lei RON cu titlu de despăgubiri

civile către partea civilă D.G.F.P. Galați – Galați.

S-a dispus

comunicarea unei copii a prezentei hotărâri la Registrul Comerțului Galați.

S-a respins

suplimentul de onorariu solicitat de expertul contabil din cauză ca nefondat.

În baza art. 189 și

191 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului L.A. la plata sumei de 450 lei

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a avut în vedere că prin Rechizitoriul cu nr. 846/ P

din 11 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a fost

trimis în judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul L.A. pentru

comiterea infracțiunii de evaziune fiscala prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. b) C. pen.

Prin actul de

sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

Inculpatul L.A. este

cunoscut cu antecedente penale, locuiește în comuna Ghidigeni, județul Galați

și în perioada 2008 – 2010 a fost asociat unic si administrator al SC T. SRL –

Tălpici, jud. Galați, societatea având ca obiect de activitate comerțul cu

amănuntul prin „chioșcuri si piețe”.

În perioada de

activitate a societății sale inculpatul L.A. achiziționa animale (bovine) de la

diferite persoane fizice pe care le-a vândut la diferite societăți comerciale

din județul Botoșani, după abatorizare inculpatul fiind obligat legal să

întocmească borderouri de achiziții după cumpărarea animalelor de la persoane

fizice.

Pentru a marca

achizițiile de animale inculpatul efectua „intrări” în contabilitate cu facturi

fiscale de la diferite societăți comerciale cu plata de TVA si cu indicarea

unui preț mult mai mare. După vânzarea animalelor sacrificate în județul

Botoșani, inculpatul colecta TVA – ul după ce vindea cu această taxă deși în

mod legal trebuia să o vireze la bugetul de stat.

Inculpatul L.A. nu a

respectat procedura legală de vânzare – cumpărare invocând faptul că plata

TVA-ului s-a efectuat la momentul achiziției de la societăți comerciale, dar în

fapt astfel de achiziții erau inexistente, societățile comerciale invocate ori

erau radiate sau pur si simplu nu au fost relații comerciale cu acestea.

Verificările

financiare efectuate după luna martie 2010 au constatat grave nelegalități și

abuzuri în activitatea comercială a inculpatului L.A.

Astfel, verificările

efectuate de Garda Financiara Galați în cooperare cu Gărzile Financiare din

Buzău, București, Vaslui, Vrancea au constatat că inculpatul nu a derulat

activități comerciale cu societățile din aceste județe deși în evidențele

inculpatului apăreau activități comerciale și facturi fiscale cu diferite

societăți.

Verificările

efectuate de Garda Financiară Iași au constatat că inculpatul L.A. nu a derulat

activități comerciale cu SC F. SRL Iași, această societate din Iași, nu a

desfășurat nicio activitate comerciala de alt fel cu societăți din județul

Galați iar din luna noiembrie 2009 și-a încetat practic activitatea.

Societatea

inculpatului SC „T.” SRL Galați a înregistrat ca documente justificative pentru

livrarea de carne efectuată în cursul anului 2009, facturi fiscale, ce

figurează a fi emise ca vânzător de societățile SC „R.” SRL București, SC „G.C.”

SRL Adjud, SC „A.” SRL Vaslui, SC „E.” SRL București, SC „M.” SRL Buzău, dar

verificările efectuate au scos la iveală faptul că aceste societăți nu au avut

relații comerciale cu inculpatul L.A. sau cu societatea sa.

S-a mai reținut că în

perioada octombrie-decembrie 2009, societatea administrată de inculpat SC „T.”

SRL Galați a achiziționat 50.660 kg carne de bovină de la societățile

comerciale indicate mai sus, carne care a fost vândută la SC „A.C.G.” SRL Botoșani, în baza a 34 facturi fiscale, cu prețul de 599.304,80 lei.

Verificările efectuate

la societățile de care s-a folosit inculpatul, ca fiind societăți de la care ar

fi achiziționat carne și produse din carne, au relevat faptul că acestea nu

aveau ca obiect de activitate vânzarea de produse alimentare ci cu totul alte

obiecte de activitate, nu au derulat activități comerciale în județul Galați

sau erau radiate ori își încetaseră activitatea.

Verificările

efectuate au relevat faptul că SC „R.” SRL București avea ca obiect de

activitate comerțul cu produse tipografice iar SC „E.” SRL București, SC „M.”

SRL Buzău, SC „F.” SRL Iași și SC „A.” SRL Tutova nu au derulat activități

comerciale în perioada 2008-2010.

S-a mai constatat că

activitatea contabilă a societății inculpatului L.A. a fost condusă în mod

defectuos și prin întreaga activitate infracțională din perioada 2009-2010,

inculpatul L.A. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu total de circa 510.000

lei RON.

Pe rolul Tribunalului

Galați, cauza a fost înregistrată la nr. 11998/121/2011, din 11 noiembrie 2011.

Partea vătămată M.F.P.

– D.G.F.P. Galați s-a constituit parte civilă atât la urmărirea penală cât și

în fața instanței de judecată cu suma totală de 509.582 lei, reprezentând prejudiciu

cauzat de inculpatul L.A., prin activitatea sa infracțională.

Prin adresa

comunicată la dosar s-a constatat că societatea inculpatului SC „T.” SRL

Tălpigi este radiată din Registrul Comerțului din vara anului 2011.

La termenul de

judecată din data de 16 ianuarie 2012, inculpatul a precizat că nu dorește să

dea declarații în fața instanței de judecată și nu înțelege să uziteze de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

Martora T.R., audiată

în fața instanței a declarat că inculpatul a livrat animale vii în județul

Botoșani, acestea erau sacrificate la un abator din comuna Răchiți, județul

Botoșani, după care carnea în carcasă era vândută.

Aceeași martoră a mai

arătat că bovinele erau aduse la Botoșani din județul Galați dar că nu știe de

la ce persoană le achiziționa inculpatul L.A.

Din declarația dată

de martora C.S.I. s-a constatat că rezultă că SC R. SRL București nu a derulat

nicio activitate comercială cu inculpatul sau societatea acestuia din com.

Ghidigeni și nu știe cum, ca unele facturi fiscale ale inculpatului să fie

„emise” în numele societății din București.

Martorii T.Șt. și L.L.,

cu domiciliile în județul Botoșani, au arătat, printre altele, că inculpatul a

dus animale vii (bovine) în județul Botoșani, unde erau sacrificate și vândute,

la un transport fiind duse chiar 10-12 bovine dar nu știu de unde erau

procurate aceste animale.

Aceiași martori au

mai arătat că la societățile lor se primea carnea de bovină în carcasă, iar

inculpatul primea prețul pentru carnea vândută.

În cauză, s-a

solicitat și s-a efectuat o expertiză financiar-contabilă la solicitarea

apărătorului inculpatului, expertiză care a relevat existența aceluiași

prejudiciu indicat de partea vătămată și de probele din dosar, iar expertiza

efectuată nu a fost contestată de inculpatul L.A.

Din declarația

martorului Ș.I.G., audiat în fața instanței la termenul din 16 august 2012, rezultă

că societatea sa, SC „G.” SRL Adjud, nu a avut relații comerciale cu inculpatul

sau societatea sa și nu își explică cum de s-au folosit numele și antetul

societății sale în unele chitanțe fiscale.

În faza de urmărire

penală, reprezentanți ai societăților comerciale pentru care inculpatul utiliza

antetul, formulare și chitanțe fiscale au arătat că nu au derulat activități

comerciale cu inculpatul, nu au vândut acestuia carne sau produse din carne, și

mai mult decât atât, unele societăți comerciale din Vaslui, Buzău, București,

Iași, Vrancea nici nu mai desfășurau activități comerciale în perioada

2008-2010, încetându-și activitatea.

Analizând și

coroborând probele existente în dosarul de urmărire penală cu cele administrate

în faza de judecată, instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatului L.A.

este pe deplin dovedită.

Potrivit încadrării

juridice a faptei, inculpatul a comis în esență infracțiunea de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada

2009-2010, în derularea activității comerciale prin societatea sa, a evidențiat

în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuieli și operațiuni care

nu au la bază operațiuni comerciale reale ori evidența altor operațiuni

fictive.

În drept, s-a

apreciat că fapta inculpatului L.A. care, în perioada indicată mai sus, în

calitate de administrator și reprezentant unic al SC „T.” SRL Tălpigi, jud.

Galați a înregistrat în contabilitatea societății operațiuni fictive, nereale,

prejudiciind bugetul de stat cu suma de 509.582 lei RON, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

La dozarea și

individualizarea pedepsei, au fost luate în considerare criteriile generale,

prevăzute de art. 72 C. pen., privind pericolul social al faptei, valoarea

ridicată a prejudiciului, modul și scopul comiterii infracțiunii dar și

persoana inculpatului L.A.

În faza dezbaterilor

judiciare, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei fără reținerea alin. (2) din textul de lege întrucât

prejudiciul cauzat bugetului de stat ar fi mai mic de 100.000 euro.

S-a mai solicitat

achitarea inculpatului conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât acesta

nu ar fi acționat cu intenție, fapta nu îndeplinește elementele constitutive

ale infracțiunii iar inculpatul nu s-a folosit de chitanțe fiscale fictive sau

de societăți comerciale cu care nu ar fi derulat operațiuni comerciale.

În ultimul cuvânt, inculpatul

a precizat că regretă fapta comisă.

Prima instanță a

apreciat că cererile și apărările inculpatului sunt nefondate din următoarele

considerente:

Recapitulând sintetic

situația de fapt, modul de acțiune infracțională a inculpatului L.A. a fost

următorul:

În dorința de a

obține venituri bănești consistente, inculpatul, în perioada 2009-1010, s-a

ocupat cu achiziționarea de bovine de la diferite persoane fizice de pe raza

județului Galați, bovine care erau transportate în județul Botoșani unde erau

sacrificate la abatoare și apoi carnea era vândută.

În mod fictiv,

inculpatul a emis și a înregistrat în registrele comerciale ale societății sale

(în prezent radiată), facturi fiscale care indicau operațiuni comerciale între

societatea sa și aceste societăți care aveau calitatea fictivă de vânzători ai

bovinelor sau a cărnii de bovină în carcasă.

Facturile fiscale

aflate la dosar dovedesc faptul că prețul de achiziție a cărnii de bovină era

foarte ridicat, de excepție pe piața agroalimentară, inculpatul vroind printre

aceste activități fictive doar să încaseze TVA-ul, precizând că plata TVA-ului

a fost făcută de societățile comerciale fictive la momentul în care i-ar fi

vândut marfa și că taxa pe valoare adăugată i se cuvine.

Deși taxa pe valoare

adăugată trebuia avansată la bugetul de stat, inculpatul a încasat-o precizând

în apărare în mod nereal că această taxă a fost virată de societățile

comerciale vânzătoare în momentul în care i-a livrat carnea de bovină pe baza

facturilor și chitanțelor fiscale.

Așa cum s-a descris

în situația de fapt indicată mai sus, inculpatul nu a derulat în fapt nicio

activitate comercială cu cele 7-8 societăți comerciale în numele cărora s-a

folosit de chitanțe și facturi fiscale fictive, scopul său fiind doar acela de

a percepe taxa TVA și de a nu o vira la bugetul de stat.

Cu privire la

încadrarea juridică a faptei, Tribunalul Galați a constatat că aceasta este

corect reținută prin rechizitoriu, este determinată de valoarea reală a

prejudiciului cauzat bugetului de stat, care este de 509.582 lei RON, deci

peste valoarea de 10.000 euro prevăzută la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Prejudiciul de

509.582 lei nu a fost contestat de inculpat nici după efectuarea expertizei

contabile, este un prejudiciu real, este dovedit cu încasările aflate la dosar

și se compune din impozit pe profit, prejudiciu real, TVA și majorări.

Prima instanță a

apreciat că nu se impune nici achitarea inculpatului L.A. conform art. 10 lit.

d) C. proc. pen., întrucât fapta comisă de acesta întrunește toate elementele

constitutive prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

acesta acționând cu intenție directă și urmărind să cauzeze un prejudiciu

bugetului de stat și corelativ încasarea pe nedrept a unor sume de bani.

Așa cum s-a arătat

mai sus, inculpatul L.A. a înregistrat și s-a folosit de facturi fiscale cu

numele unor societăți comerciale cu care nu a derulat nicio activitate

comercială de achiziționare de bovine sau carne în carcasă de bovine.

În faza de urmărire

penală, inculpatul a recunoscut în parte fapta comisă precizând că din anul

2009 s-a ocupat cu achiziționarea de animale după care acestea erau duse în

județul Botoșani unde erau sacrificate iar carnea în carcasă obținută era

vândută.

Inculpatul L.A. este

cunoscut cu antecedente penale, este recidivist ceea ce dovedește o stăruință a

acestuia în comiterea de fapte antisociale (penale).

Având în vedere

totuși că inculpatul este foarte tânăr, este căsătorit, nu a contestat

expertiza contabilă efectuată și are un grad de pregătire școlară și

profesională redus, prima instanță a orientat pedeapsa aplicată către limita

minimă prevăzută de lege cu reținerea legală și a dispozițiilor art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

S-a dispus ca

pedeapsa redusă să fie executată de inculpatul L.A. în regim de detenție, având

în vedere gravitatea faptei comise dar și împrejurarea că acesta este

recidivist.

S-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen. și

conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de

la 24 octombrie 2011 la zi.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului L.A. conform art. 350 C. proc. pen., întrucât se mențin

condițiile și motivele care au stat la baza măsurii preventive inițiale.

Deoarece societatea

SC „T.” SRL, în numele căruia a acționat inculpatul este radiată, urmează ca

doar inculpatul L.A., singular, să fie obligat la plata prejudiciului către

partea civilă, acesta prejudiciu fiind dovedit și corect calculat așa cum, de

altfel, a stabilit și expertiza contabilă efectuată în cauză, în faza de

judecată.

S-a dispus a se

comunica o copie a hotărârii la Registrul Comerțului Galați iar suplimentul de onorariu solicitat de expert nu a fost admis, întrucât încă de la dispunerea

expertizei în cauză, s-a stabilit un onorariu destul de „echitabil” în raport

de complexitatea și importanța expertizei efectuate.

Împotriva sentinței

penale nr. 400 din 22 august 2012 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr.

11998/121/2011, a formulat apel inculpatul L.A. criticând soluția instanței de

fond pentru netemeinicie, arătând că în mod greșit aceasta nu a reținut

circumstanțe atenuante judiciare în sarcina inculpatului care să aibă ca efect

coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A mai arătat

inculpatul, prin apărător ales, că de la judecata în fond și până în prezent a

depus stăruință în achitarea prejudiciului, achitând suma de 6000 lei conform

chitanței seria TS8 nr. 4543717 eliberată de A.F.P. Tecuci, județul Galați.

Prin decizia penală nr.

268/ A din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul L.A. împotriva sentinței

penale nr. 400 din 22 august 2012, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.

11998/121/2011.

A desființat în parte

sentința penală nr. 400/2012 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

A redus de la 4 ani

și 4 luni închisoare la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa principală aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.

9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

A constatat că inculpatul

L.A. a achitat părții civile suma de 6000 lei, rămânând un rest neachitat în

sumă de 493.582 lei către partea civilă D.G.F.P. Galați (chitanța seria TS8 nr.

4543717)

A menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive cu

începere de la 24 octombrie 2011 la zi.

Onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu s-a stabilit să fie avansat din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză nu se justifică reținerea

circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, însă a redus pedeapsa

aplicată având în vedere stăruința depusă pentru a achita o parte din

prejudiciu.

Împotriva acestei

decizii, în termenul legal prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., a

declarat recurs inculpatul L.A., criticile sale vizând, în esență, greșita

încadrare juridică a faptei, apreciind că aceasta trebuie încadrată în

dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 întrucât prejudiciul

cauzat este mai mic de 10.000 euro și netemeinicia pedepsei aplicate pe care o

apreciază ca fiind prea mare, în mod greșit nefiind reținute circumstanțe

atenuante în favoarea sa, deși a depus stăruință în acoperirea prejudiciului.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța

de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul

declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respinse, ca atare, pentru

considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a

realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblul probator

administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată

faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind

instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele

administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și

nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că fapta inculpatului L.A. care,

în perioada 2009-2010, în calitate de administrator și reprezentant unic al SC

„T.” SRL Tălpigi, jud. Galați, a înregistrat în contabilitatea societății

operațiuni fictive, nereale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 509.582

lei RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin.

(2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C.

pen.

În mod corect a fost

respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu

înlăturarea alin. (2), întrucât încadrarea juridică a faptei este determinată

de valoarea reală a prejudiciului cauzat bugetului de stat, respectiv 509.582

lei RON, adică peste valoarea de 10.000 euro, așa cum prevăd dispozițiile art. 9

alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Referitor la

prejudiciul stabilit în cauză, este de observat că inculpatul nu l-a contestat

nici după ce a fost efectuată expertiza contabilă, acesta fiind dovedit cu

dovada încasărilor și este format din impozit pe profit, prejudiciu real TVA și

majorări.

Referitor la pedeapsa

aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o

justă individualizare a pedepsei, în raport de criteriile generale de

individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei,

urmările acesteia, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, cât și

circumstanțele personale (este recidivist, dovedind perseverență infracțională,

tânăr, căsătorit, grad redus de pregătire profesională și școlară, a recunoscut

în parte infracțiunea), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care

prin cuantum și ca modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C.

pen., care prevăd că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Reține Înalta Curte

că întemeiat nu s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului în

raport de faptul că aspectele personale pozitive invocate de inculpat au fost

valorificate prin reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege.

Pe de altă parte, nu

este de neglijat faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea

penală, având alte două condamnări definitive, iar activitatea sa infracțională

s-a derulat pe un timp lung (circa 2 ani), în formă continuată, cauzând un

prejudiciu cu o valoare ridicată.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia au fost corect individualizate în așa fel

încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să

evite, pe viitor, săvârșirea de fapte penale, și prin urmare, solicitarea

inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din

pedeapsă timpul prevenției, la zi.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul L.A. împotriva deciziei penale nr. 268/ A din 04 decembrie 2012 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului, durata prevenției de la 24 octombrie 2011 la 01 martie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

01

martie 2013

.