ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă, se află înregistrat Dosarul nr. x/2015, având ca obiect soluționarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 1400 din 19 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași, în cauza având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Prin cererea înregistrată la 8 septembrie 2017, B., fiica reclamantului A., a formulat cerere de intervenție accesorie, prin care a solicitat încuviințarea în principiu a intervenției și admiterea apelului.

Prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de titulara cererii de intervenție B., reținând că intervenienta nu formulează apărări în sprijinul apelantului, ci interesul său este unul preventiv ce urmărește să evite pierderea drepturilor civile de moștenitor.

A reținut, de asemenea, că intervențiile accesorii nu vizează lărgirea cadrului procesual cu privire la prezumtivii moștenitori ai părților în litigiu, întrucât în acest fel s-ar pierde implicit natura lor juridică de simple apărări în sprijinul părții în interesul căreia s-a intervenit, apărări ce se referă strict la dreptul litigios ce este supus examinării de către instanță.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, apelantul A. și titulara cererii de intervenție B. au formulat recurs.

În motivare, au arătat că titulara cererii de intervenție este fiica apelantului A. și, ca intervenient accesoriu, nu invocă o pretenție proprie, ci dorește o soluție judiciară favorabilă părții pentru care intervine.

Intervenienta urmărește un interes propriu prin participarea la judecata procesului, întrucât prin intervenția formulată evită pierderea drepturilor civile de moștenitor. Interesul este preventiv, respectiv un interes actual, acut și imperios pentru a preveni în viitor un prejudiciu eventual. Prin admiterea apelului se va stabili și confirma o situație juridică a imobilului ce conferă certitudinea că drepturile succesorale nu vor fi afectate cu nimic. Drepturile civile ale apelantului se vor regăsi și în patrimoniul intervenientei, eventual sezinar rezervatar.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la excepția perimării cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de reclamantul A. și de titularul cererii de intervenție B. împotriva încheierii din 19 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 5 noiembrie 2018.

Prin încheierea din 21 martie 2019 pronunțată de instanța supremă, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-au înfățișat la strigarea cauzei, iar părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea depusă la 23 septembrie 2019 (data plicului de expediere), recurenții au solicitat repunerea pe rol a cauzei și reluarea judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În speță, se constată că termenul de 6 luni prevăzut de textul de lege anterior redat, calculat de la data suspendării cauzei - 21 martie 2019, s-ar fi împlinit la 21 septembrie 2019 - zi de sâmbătă, nelucrătoare, astfel încât, acesta se prelungește până în prima zi lucrătoare - luni, 23 septembrie 2019 (ultima zi a împlinirii termenului de perimare).

Cum cererea de repunere pe rol a cauzei a fost depusă de recurenți la 23 septembrie 2019, astfel cum reiese din ștampila poștei aplicată pe plicul de expediere aflat la dosar, rezultă că la data depunerii cererii de reluare a judecății termenul de perimare nu era încă împlinit.

Având în vedere aspectele anterior prezentate, Înalta Curte constată că în cauză nu a intervenit perimarea cererii de recurs, astfel încât urmează a respinge excepția perimării recursului invocată de intimata-pârâtă Universitatea Al. I. Cuza Iași.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, urmează a fi respins, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

Noțiunea de "parte" la care face referire textul de lege anterior redat, trebuie înțeleasă ca vizând persoana care a formulat cererea de intervenție principală sau accesorie, iar nu părțile inițiale ale dosarului.

Împrejurarea că reclamantul sau pârâtul în favoarea căruia s-a formulat cererea de intervenție are interes să exercite calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, pentru a obține ca terțul să participe la proces, nu este de natură să acopere condiția legitimării procesuale în exercitarea căii de atac.

Calitatea procesuală în calea de atac presupune existența unei identități între subiectul raportului juridic dedus judecății - cel care a formulat cererea de intervenție - și cel care exercită calea de atac.

În cauză, se constată că cererea de intervenție accesorie a fost formulată de B., în interesul tatălui său - apelantul-reclamant A. - în dosarul ce avea ca obiect apelul declarat de acesta împotriva Sentinței nr. 1400 din 19 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Înalta Curte constată că recursul a fost exercitat de către partea în interesul căreia s-a intervenit, motiv pentru care calea de atac urmează a fi respinsă, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Recursul declarat de titularul cererii de intervenție B. împotriva încheierii din 19 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, urmează a fi respins, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Instanța de apel a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de titulara cererii de intervenție B., reținând că intervenienta nu a formulat apărări în sprijinul apelantului, iar interesul său este unul preventiv, ce urmărește să evite pierderea drepturilor civile de moștenitor.

Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare.

Alin. (3) al aceluiași text de lege dispune că intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

Analiza admisibilității cererii de intervenție accesorie presupune verificarea a două condiții ce se cer a fi cumulativ îndeplinite: dacă titularul cererii de intervenție are interes să intervină într-un proces care se judecă între părțile originare și dacă intervenția sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

În ceea ce privește prima condiție - aceea a interesului titularului cererii de intervenție - se constată că în mod corect curtea de apel a reținut că interesul nu este actual, ci este unul preventiv, intervenienta B. arătând că este fiica apelantului-reclamant, iar drepturile civile ale tatălui său se vor regăsi și în patrimoniul său în calitate de "eventual sezinar rezervatar".

Or, calitatea de "eventual" moștenitor legal al unei persoane nu poate justifica cerința interesului avută în vedere de legiuitor la edictarea normelor anterior redate. Astfel cum a fost reglementat de prevederile art. 33 C. proc. civ. (ce poartă denumirea marginală "interesul de acționa"), pe lângă faptul că interesul trebuie să fie unul determinat (iar nu abstract) și personal (să aparțină celui care recurge la acțiune), acesta trebuie să fie, de asemenea, născut și actual - să existe la momentul la care se exercită acțiunea.

Astfel cum în mod judicios a reținut instanța de apel, instituția intervenției accesorii nu vizează lărgirea cadrului procesual cu privire la prezumtivii moștenitori ai părților în litigiu, întrucât în acest fel s-ar pierde implicit natura lor juridică a unei simple apărări în sprijinul părții în interesul căreia s-a intervenit.

În plus, în justificarea interesului nu poate fi reținut argumentul prezentat de titularul cererii de intervenție, acela că "prin admiterea apelului se va stabili și confirma o situație juridică a imobilului ce conferă certitudinea că drepturile succesorale nu vor fi afectate cu nimic."

Pe lângă aspectele legate de moralitate, se pune problema caracterului speculativ al unor asemenea susțineri - nu se poate prezuma calitatea de moștenitor pentru a se justifica interesul de a interveni în cadrul procesual în care se judecă în calea de atac a apelului o contestație în temeiul Legii nr. 10/2001, în care reclamant este tatăl titularului cererii de intervenție.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății sunt lipsite de temei, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de titularul cererii de intervenție B. împotriva încheierii din 19 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția perimării cererii de recurs invocată de intimata-pârâtă Universitatea Al. I. Cuza Iași.

Respinge, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de titularul cererii de intervenție B. împotriva aceleiași încheieri.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.

GGC - GV