ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1690/2019

HOTĂRÂRE

08.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1690/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. x din 4 decembrie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței pentru ca în baza probelor administrate să se pronunțe o hotărâre de recunoaștere (exequatur) a sentinței de divorț pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță nr. 14 din Barcelona (Familie) Spania în dosarul de divorț contencios nr. x/2017-4, Sentința nr. 72/2018 pronunțată la data de 2 martie 2018.

Prin Sentința nr. 72 din data de 15 februarie 2019, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit art. 1099 C. proc. civ., cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

S-a arătat că la termenul de judecată, reclamanta a arătat că nu există entitate care să îi fi refuzat recunoașterea, astfel că nu poate cunoaște sediul în vederea determinării competenței teritoriale.

Prin urmare, în condițiile în care, potrivit principiului disponibilității de voință a părților, reclamanta nu a indicat o entitate care să îi fi refuzat recunoașterea și reținând că interesul acesteia este ca hotărârea să fie recunoscută pe teritoriul României, instanța a constatat ca nu există în prezent niciun element care să atragă competența teritorială a Tribunalului Argeș.

Împrejurarea că petenta este cetățean roman, cu domiciliul în Pitești, s-a arătat că nu are relevanță în problema analizată, iar în această situație s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile alin. (2) din art. 1099 C. proc. civ., fiind imposibilă determinarea tribunalului român competent.

În consecință, instanța a considerat că aparține Tribunalului București competența teritorială a analizării cererii de recunoaștere a hotărârii pronunțată de instanța Spaniolă.

Faptul că, potrivit art. 93 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011, tribunalul competent a soluționa cererea de recunoaștere este tribunalul de pe raza județului unde își are sau a avut domiciliul persoana interesată, s-a arătat că nu afectează soluția ce se va da excepției, instanța urmând a da eficiență normei cu forță juridică superioară, anume C. proc. civ., care a intervenit ulterior H.G. și a abrogat implicit toate normele anterioare contrare.

Concluzionând, în temeiul art. 131 raportat la art. 1099 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului București.

Prin Sentința nr. 688 din 10 aprilie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a hotărî astfel, în ședința publică din data de 10 aprilie 2019 tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetentei teritoriale, excepție pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată în condițiile în care pârâtul are domiciliul și locuiește pe teritoriul statului român în municipiul Pitești, județul Argeș, astfel încât s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. și competența de soluționare aparține Tribunalului Argeș, dispozițiile art. 1099 alin. (2) care ar atrage competența Tribunalului București neputând fi accesate de către reclamantă, dat fiind situația concretă locativă a pârâtului sus menționată.

De altfel, s-a arătat că reclamanta a și introdus cererea cu respectarea normelor procedurale de competență în materia reglementată de art. 1095 și următoarele C. proc. civ.

În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Argeș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost interpretarea diferită pe care instanțele aflate în conflict au dat-o dispozițiilor referitoare al recunoașterea hotărârilor străine.

Prin acțiunea introductivă, reclamanta A. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre de recunoaștere (exequatur) a sentinței de divorț pronunțată de Judecătoria de Primă Instanță nr. 14 din Barcelona (Familie) Spania în dosarul de divorț contencios nr. 484/2017-4, Sentința nr. 72/2018 pronunțată la data de 2 martie 2018.

Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, o hotărâre străină trebuie să parcurgă procedura recunoașterii. Potrivit dreptului intern - C. proc. civ. Cartea a VII-a, Titlul III, Capitolul I - intitulat "Recunoașterea hotărârilor străine" - dispozițiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine are doar partea care se prevalează de acea hotărâre, scopul pentru care se solicită recunoașterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ. - spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiași text de lege, prevede că în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

În conformitate cu textele legale anterior enunțate, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

În speță, calitatea de parte care refuză recunoașterea hotărârii aparține pârâtului B., care a figurat ca pârât în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere se solicită. Or pârâtul B., prin întâmpinarea depusă la dosarul Tribunalului Argeș, a arătat expres că solicită respingerea cererii formulate de reclamantă.

Întrucât această parte, astfel cum a arătat și în fața Tribunalului București la termenul din 10 aprilie 2019, are domiciliul în municipiul Pitești, județul Argeș, în speță devin aplicabile dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, pentru considerentele anterior prezentate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Argeș.