ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 767/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2018, pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr. x/2018, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., cerere de recunoaștere a Sentinței nr. 00289 din 4 mai 2017, pronunțată de Tribunalul de primă instanță nr. 5 din Zaragoza, Secțiunea 7, în Dosarul de modificare măsuri cu acord comun nr. x/2017, definitivă, în ceea ce o privește pe minora C.

Prin Sentința civilă nr. 116 din 13 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivare, această instanță a reținut că potrivit art. 1099 C. proc. civ., cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine; în cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București.

A mai arătat instanța ca, prin cererea precizatoare, reclamanta a indicat că pârâtul B., este domiciliat în Spania, iar interesul reclamantei este ca hotărârea să fie recunoscută pe teritoriul României, astfel că nu există niciun element care să atragă competența teritorială a Tribunalului Argeș.

Instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 1099 alin. (2) C. proc. civ., fiind imposibilă determinarea tribunalului român competent potrivit criteriului domiciliului pârâtului, iar competența teritorială a analizării cererii de recunoaștere a hotărârii pronunțată de instanța spaniolă aparține Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 124 din 28 ianuarie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârii străine formulată de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Argeș; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că în pricinile privitoare la persoane competența teritorială este absolută, cu atât mai mult cu cât printr-o lege specială se prevede o anumită competență într-un anumit domeniu, cum este cazul cererii de recunoaștere a hotărârii străine.

În cauză, pârâtul B., față de care s-a solicitat recunoașterea hotărârii străine are domiciliul pe raza județului Argeș, după cum rezultă din copia cărții de identitate a pârâtului depusă la fila x, motiv pentru care instanța a constatat că nu există un caz de imposibilitate a determinării tribunalului pe raza căruia își are domiciliul pârâtul, iar instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cererea de recunoaștere a hotărârii străine este Tribunalul Argeș și nu Tribunalul București, astfel încât excepția invocată din pârât este întemeiată.

Conchizând, această instanță a reținut că excepția de necompetență teritorială exclusivă a Tribunalului București în soluționarea cauzei, invocată de pârât, este întemeiată, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze cererea.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamanta a solicitat instanței recunoașterea pe teritoriul României a Sentinței nr. 00289 din 4 mai 2017, pronunțată de Tribunalul de primă instanță nr. 5 din Zaragoza Secțiunea 7, Spania, în Dosarul de modificare măsuri cu acord comun nr. x/2017, prin care s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorei C. să se facă de ambii părinți și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.

Astfel prezenta pricină are ca obiect recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, instituție reglementată în dreptul intern prin dispozițiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită.

Potrivit art. 1099 C. proc. civ., "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

În conformitate cu textul legal anterior enunțat, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii aparține pârâtului. În speță, pârâtul B. figurează cu domiciliul în Câmpulung, județ Argeș, astfel cum reiese din copia cărții de identitate a acestuia, aflată la dosarul Tribunalului București.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, dovada domiciliului făcându-se cu cartea de identitate, în condițiile art. 91 C. civ.

În cauză, pârâtul a declarat că are domiciliul în orașul Câmpulung, județul Argeș, iar în acest sens a depus la dosarul Tribunalului București copia cărții de identitate și a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București în soluționarea prezentei cauze.

Având în vedere că este posibilă, astfel, stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în speță nu poate fi atrasă competența teritorială a Tribunalului București, care este una subsidiară, stabilită doar pentru situația în care ar fi imposibilă stabilirea instanței române competente să soluționeze cererea de recunoaștere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Pentru aceste considerente, întrucât pârâtul B. figurează cu domiciliul în România, în orașul Câmpulung, jud. Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a a cererii chemare în judecată formulată de reclamanta A., având ca obiect "exequator", în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "exequator", în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2020.

GGC - NN