ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2027/2019

HOTĂRÂRE

12.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2027/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 11 martie 2019, reclamanta A. a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a Sentinței nr. 00054/2011 pronunțată de Judecătoria de Violență asupra Femeii nr. 1 Caslada, Spania.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1093, art. 1102 alin. (2) C. proc. civ. și art. 166 și urm. din Legea nr. 105/1992.

Prin Sentința nr. 711 din 14 martie 2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea soluției de declinare instanța a reținut că se află în imposibilitatea de a determina dacă, potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., competența soluționării cauzei ar aparține Tribunalului Constanța, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1099 alin. (2) C. proc. civ.

Alegerea domiciliului procesual la mandatar este lipsită de relevanță din această perspectivă, în condițiile în care legiuitorul a stabilit imperativ competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul/sediul celui ce a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința nr. 1859 din 20 august 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, instanța a reținut că, potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

Este adevărat că textul legal nu prevede explicit persoana împotriva căreia se îndreaptă cererea de recunoaștere a hotărârii străine, însă o atare mențiune nici nu este necesară, instanța fiind cea care urmează să stabilească acest aspect în funcție de situația concretă dedusă judecății.

În cele mai multe situații, cum este și cazul de față, această persoană este pârâtul, iar în prezenta cauză domiciliul acestuia se află pe raza jud. Constanța, astfel cum reiese din verificările efectuate în baza de date a D.E.P.A.B.D.

Astfel, este posibilă stabilirea tribunalului competent să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, deși reclamanta a indicat, în cadrul cererii precizatoare, că pârâtul ar avea în fapt o altă reședință, în Germania, acesta nu a fost localizat în fapt la respectiva adresă, dovada de comunicare a actelor de procedură și citației restituindu-se cu mențiunea "necunoscut/adresă insuficientă".

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, reclamanta A. a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a Sentinței nr. 00054/2011 pronunțată de Judecătoria de Violență asupra Femeii nr. 1 Caslada, Spania, prin care s-a dispus dizolvarea, prin divorț, a căsătoriei încheiate între aceasta și pârâtul B. la data de 16.11.1996, încredințarea minorilor C. și D. către reclamantă, cu posibilitatea tatălui de vizitare a acestora, și obligarea pârâtului la plata pensiei alimentare.

Astfel prezenta pricină are ca obiect recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri străine, instituție reglementată în dreptul intern prin dispozițiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., în acest demers procesual având calitate procesuală activă pentru recunoașterea hotărârii străine partea care se prevalează de respectiva hotărâre, iar calitate procesuală pasivă partea în contradictoriu cu care a fost pronunțată hotărârea a cărei recunoaștere în România se solicită.

Potrivit art. 1099 C. proc. civ., "(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București"

În conformitate cu textul legal anterior enunțat, competența pentru soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârii străine aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competența aparține Tribunalului București.

Calitatea de parte care refuză, prin ipoteză, recunoașterea hotărârii aparține pârâtului.

În speță, pârâtul B. figurează cu domiciliul activ în sat Cumpăna, com. Cumpăna, str. x, jud. Constanța, astfel cum reiese din copia cărții de identitate a acestuia, aflată la dosarul Tribunalului București, precum și verificările efectuate în baza de date a D.E.P.A.B., conform dovezii de la fila x din același dosar.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, dovada domiciliului făcându-se cu cartea de identitate, în condițiile art. 91 C. civ.

Nu există la dosarul cauzei niciun înscris care să susțină afirmația reclamantei A. în sensul că pârâtul locuiește în străinătate, cu atât mai mult cu cât dovada de comunicare a citațiilor transmise acestuia în Germania s-au întors cu mențiunea "necunoscut la adresă/adresă insuficientă".

Având în vedere că este posibilă, astfel, stabilirea instanței competente să soluționeze cererea ce face obiectul prezentului dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., în speță nu poate fi atrasă competența teritorială a Tribunalului București, care este una subsidiară, stabilită doar pentru situația în care ar fi imposibilă stabilirea instanței române competente să soluționeze cererea de recunoaștere a hotărârii străine, potrivit primului alineat al textului legal citat.

Față de aceste considerente, întrucât pârâtul B. figurează cu domiciliul în România, în sat Cumpăna, jud. Constanța, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța.