ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6223/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2914 din 11 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a admis excepțiile inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, respectiv a prescripției dreptului la acțiune; a respins cererea de anulare a Notificării nr. x/07.12.2015, emise de M.F.E., formulate de reclamanta Universitatea Politehnică din București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurile Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă, și a respins cererea de anulare a Notificării nr. x/18.05.2015, înregistrată la U.P.B. sub nr. x/19.05.2015, și a Raportului nr. x/03.09.2015, ambele emise de O.I.P.S.I., ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Universitatea Politehnica din București, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, ca nelegală.

În recursul său, întemeiat în drept, generic, pe prevederile art. 486 din C. proc. civ., recurenta- reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța ignorând că licitația deschisă în urma căreia s-a încheiat contractul de furnizare nr. x/19.12.2011 semnat cu SC A. SRL pentru servicii de "Platforma e-learning și curricula e-content pentru învățământul superior tehnic" s-a desfășurat cu respectarea prevederilor legale în vigoare, referitor la criteriile considerate restrictive exprimându-și același punct de vedere, astfel încât:

În continuare, recurenta- reclamantă a reluat, identic și integral, motivele prezentate în acțiune, astfel cum au fost formulate la dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 29 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 - 495 din C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. aceasta în condițiile în care, recurenta- reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, integral, aspectele sesizate în acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, fiind o copiere identică a acesteia, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată, și nici nu se raportează la considerentele acesteia.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) sentinței atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de fond, Înalta Curte constată, astfel, că, printr-o preluare identică a motivelor invocate și dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentință, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor sentinței de fond, soluția acestei instanțe.

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține. Recurenta- reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanță în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Universitatea Politehnica din București împotriva Sentinței civile nr. 2914 din 11 iulie 2017, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB