ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3933/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 73, pronunțată la data de 26 martie 2019, în dosarul nr. x/2019, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, București, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei Sentințe a formulat recurs reclamanta A., la data de 1 aprilie 2019, ora 17:52, de altfel, o simplă declarație de recurs, prin care recurenta- reclamantă consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, precizând, totodată, că va depune motivele de fapt și de drept ale recursului printr-un memoriu separat, în conformitate cu prevederile art. 470 alin. (5) C. proc. civ. în termenul legal de la data comunicării hotărârii judecătorești, ceea ce nu a depus.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția tardivității recursului pentru formularea acestuia cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită, și să respingă recursul, ca tardiv declarat, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În speță, prin recursul formulat, se atacă o Sentință pronunțată la data de 26 martie 2019, prin care s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, București, ca inadmisibilă.

În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora, " Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, ..." - cazul în speță, calea de atac fiind recursul, dată fiind materia de soluționare, contenciosul administrativ.

Termenul imperativ de 5 de zile, în care se poate declara recurs împotriva unei hotărâri judecătorești prin care se soluționează cererea de ordonanță președințială este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, iar, potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul se motivează în termenul de declarare a recursului, fapt care nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 34 din 15 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 și, în consecință, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen".

În speță, termenul de 5 zile prevăzut de art. 1000 alin. (1) teza I C. proc. civ., a început să curgă de la data de 26 martie 2019, data pronunțării hotărârii recurate, iar prezentul recurs a fost formulat la 1 aprilie 2019 ora 17:52 (data înscrisă în e-mail-ul de expediere a cererii de recurs, dosar recurs), deci, cu depășirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. , imperativ și de decădere, care s-a împlinit la 1 aprilie 2019, ora 16:00, oră la care activitatea a încetat la instanță.

În ce privește calculul termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., vor fi aplicate dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

Deopotrivă, conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speță, a recursului- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) Noul C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că, potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.". Înalta Curte constată că recurenta- reclamantă nu a solicitat repunerea sa în termen.

Având în vedere această situație, cât și dispozițiile art. 185 Noul C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 185 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel - ceea ce, în cauză, nu se poate reține-, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei - ceea ce, în cauză, nu s-a susținut-, Înalta Curte urmează a da eficiență textului de lege sus- evocat și, pe cale de consecință, a respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă A., ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 73 din 26 martie 2019, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Defintivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2019.

GGC - MM