ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3678/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.07.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, anularea Deciziei nr. 178/21.03.2014 de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/20.12.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în privința obligațiilor fiscale în cuantum de 1.314.529 RON, reprezentând accesorii creanțe de recuperat.

Prin Sentința civilă nr. 54/CA din 28 martie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și a anulat în tot Decizia nr. 178/2014 de soluționare a contestației și, în parte, Decizia 1330137004279/20.12.2013 în ceea ce privește accesoriile fiscale în cuantum de 1.314.529 RON.

Împotriva Sentinței civile nr. 54/CA din 28 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și menținerii actelor atacate.

Recurenta-pârâtă susține că instanța a avut în vedere exclusiv susținerile reclamantei, nu a analizat cauza sub toate aspectele și în raport de toate probele existente la dosar, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

De asemenea, prezintă starea de fapt din speță, precum și dispozițiile legale pe care le apreciază a fi incidente.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a aplicat corect dispozițiile legale incidente.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că acest recurs este nul, potrivit considerentelor de mai jos.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă ca temei de drept al cererii sale de recurs.

De altfel, criticile recurentei nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., reprezentând doar înșiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei și expunerea unor texte de lege, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate. Mai mult, nici sintagma "în mod eronat a reținut instanța" nu reprezintă o critică de nelegalitate câtă vreme recurenta nu a indicat în mod expres care sunt normele de drept material pe care le apreciază a fi fost încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici nu a motivat în concret această apreciere a sa.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, se constată că aceasta reprezintă o copie fidelă a întâmpinării depuse în fața instanței de fond și aflată la dosarul Curții de Apel Constanța, aspectele invocate făcând obiectul analizei instanței de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate, apt să conducă la casarea hotărârii recurate. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Sentinței civile nr. 54/CA din 28 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Sentinței civile nr. 54/CA din 28 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2019.

GGC - OB