ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3077/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - D.G.R.F.P Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța anularea deciziei de obligații de plată accesorii nr. x/15 aprilie 2015, ca nelegală și netemeinică cu consecința anulării sumelor de 1.520.811 RON, stabilite ca obligații de plată accesorii.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 66 din 22 martie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - D.G.R.F.P Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și a dispus anularea Deciziei nr. 725 din 11 octombrie 2016 emisă de DGRFP Galați - Serviciul de Soluționare Contestații și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x din 15 aprilie 2015.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 66 din 22 martie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă susține că hotărârea atacată este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, recurenta pârâtă arată că, în acord cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, momentul începerii curgerii duratei suspendării judiciare este data pronunțării hotărârii de admitere a acțiunii iar momentul încetării duratei suspendării este ziua următoare împlinirii termenului de 60 zile, dacă nu a fost introdusă acțiunea în anulare în termen de 60 zile de la pronunțarea suspendării.

Raportat la Sentința civilă nr. x din 25 iunie 2014, momentul încetării suspendării este data de 25 iunie 2014, susține recurenta pârâtă, în acest sens pronunțându-se Tribunalul Constanța prin Decizia civilă nr. 158 din 20 ianuarie 2016 în Dosarul x/2015, în care s-a reținut că executarea Deciziei de impunere x/2011 este legală și temeinică, suspendarea executării fiind încetată la data soluționării Dosarului x/2011

Având în vedere efectul pozitiv al autorității de lucru judecat privind data încetării suspendării executării Deciziei de impunere x/2011, recurenta pârâtă solicită casarea Sentinței civile nr. 66 din 22 martie 2017, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

II Soluția Înaltei Curți

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect cenzurarea Deciziei de impunere nr. x din 15 aprilie 2015 referitoare la obligațiile de plata accesorii.

În esență, reclamanta a arătat faptul că decizia de impunere nr. x din 15 aprilie 2015 vizează obligații accesorii față de debitul principal stabilit prin decizia de impunere nr. 994/2011, însă organul fiscal a procedat nelegal, neluând în considerare faptul că la data emiterii deciziei de stabilire a obligațiilor accesorii, executarea Deciziei de impunere nr. 994/2011 era suspendată, prin efectul Sentinței civile nr. 251 din 18 august 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 5683 din 24 noiembrie 2011, pronunțată de ICCJ SCAF.

Soluționând acțiunea reclamantei, instanța fondului a constatat că este întemeiată, reținând, în esență, că deși s-au purtat mai multe litigii, în prezent Decizia de impunere nr. x din 27 iunie 2011 și Decizia de soluționare a contestației nr. 250/2016 fac obiectul acțiunii în contencios fiscal înregistrat sub nr. x/2016 pe rolul instanței.

Însă, Decizia de impunere x/2011 este suspendată prin hotărâre judecătoreasca definitivă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 iar instanța de fond nu a soluționat acțiunea.

Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 au ca efect suspendarea executării unui act administrativ până la stabilirea pe cale judecătorească a legalității respectivului act. Rezultă că urmare a pronunțării hotărârii prin care se dispune suspendarea actul-decizia de impunere - este lipsit de efect executoriu până când dăinuie suspendarea. Prin urmare, decizia de impunere deși ajunsă la scadență nu se pune în executare și, pe cale de consecință, nici nu pot fi calculate accesorii și emis un nou titlu fiscal care să fie pus în executare cât timp instanța de fond nu a soluționat acțiunea în anularea deciziei de impunere.

În caz contrar s-ar ajunge la situația în care executarea obligației de baza este suspendată dar se execută accesoriile calculate de la data scadenței obligației fiscale stabilită prin decizia de impunere al cărei efect executoriu nu poate avea niciun efect până la soluționarea acțiunii de fond. Reclamanta poate fi îndatorată la plata dobânzilor și majorărilor calculate pentru perioada în care a operat suspendarea deciziei de impunere dar calculul și emiterea deciziei se poate realiza numai după încetarea măsurii suspendării.

Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia nu permite efectuarea niciunui act care să decurgă din efectul executoriu al titlului fiscal astfel încât organul fiscal a procedat în mod nelegal,cu nesocotirea hotărârii judecătorești,la emiterea deciziei pentru plata accesoriilor calculate la sumele stabilite în Decizia de impunere nr. x/2011.

Pe cale de consecință, apreciind întemeiată acțiunea, instanța de fond a anulat Decizia nr. 725 din 11 octombrie 2016 emisă de DGRFP Galați - Serviciul de Soluționare Contestații și Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x din 15 aprilie 2015.

Astfel cum rezultă din cele mai sus arătate, recurenta pârâtă a criticat Sentința civilă nr. 66 din 22 martie 2017 din perspectiva încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, referindu-se recurenta pârâtă la Sentința civilă nr. 158 din 20 ianuarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

În acest sens, consideră recurenta reclamantă că măsura suspendării executării Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011 a încetat la data de 25 iunie 2014, aspect tranșat cu putere de lucru judecat între părți și asupra cărora nu mai poate fi reluată nicio discuție.

Or, constată Înalta Curte că decizia civilă la care face referire recurenta pârâtă în susținerea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a fost anulată prin Decizia civilă nr. 1308 din 31 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2017, decizie care nu numai că înlătură orice efect al autorității de lucru judecat în privința hotărârii pe care o anulează, dar în același timp statuează în sens contrar celor afirmate de recurenta pârâtă în prezenta cauză, și anume în acela că executarea Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011 a fost suspendată, neexistând, așadar, o creanță exigibilă la momentul începerii procedurilor execuționale a Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011.

În atare context, luând în considerare faptul că acțiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011 nu a fost soluționată definitiv nici până în prezent, Înalta Curte constată că este legală soluția primei instanțe, întrucât efectul suspensiv în privința executării Deciziei de impunere nr. x din 27 iunie 2011 dăinuie până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, dat fiind faptul că prin Sentința civilă nr. 2/CA din 10 ianuarie 2018 Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia de impunere nr. x/2011.

Față de aceste considerente, recursul de față va fi respins ca nefondat, nefiind incidente dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 451 - 453 C. proc. civ., recurenta-pârâtă urmează a fi obligată la plata sumei de 4760 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă(onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosarul cauzei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în nume propriu, reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Sentinței nr. 66 din 22 martie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 4760 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM