ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1574/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 08 iunie 2017 pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2017, reclamanta SC Bobinajul SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe prin Centrul Național de Vize și Oficiul Român pentru Imigrări: obligarea pârâților la acordarea dreptului de ședere de scurtă durată în România pentru numitele A. și B., drept ce le-a fost refuzat prin comunicarea nr. G5-2/P/394/30.05.2017 emisă de Centrul Național de Vize; obligarea pârâților la achitarea către reclamantă a cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.

Prin Sentința civilă nr. 188/CA din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC Bobinajul SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe prin Centrul Național de Vize și Oficiul Român pentru Imigrări, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 188/CA din 14 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta SC Bobinajul SRL, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului arată că, pe baza invitației societății recurente, A. și B. au solicitat viza de scurtă ședere pentru vizita privată pe o perioadă de 90 de zile, în scop turistic.

Susține că în speță erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 23, art. 30 alin. (2), art. 36 alin. (3), art. 37 alin. (1), art. 38 din O.U.G. nr. 194/2002, pentru obținerea vizelor de scurtă durată, însă Centrul Național de Vize a respins cererea.

Consideră că prin admiterea excepției inadmisibilității, instanța a încălcat dreptul la liberă circulație al persoanei.

4.1. Intimatul-pârât Serviciul pentru Imigrări Constanța din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate.

Intimatul-pârât reiterează excepția lipsei calității sale procesual pasive, pe motiv că nu este emitentul actului contestat, fiind străin de raportul juridic dedus judecății.

Mai arată că cele două persoane nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 36 alin. (1) lit. c) pct. iii) din O.U.G. nr. 194/2002

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanță în mod corect a apreciat că refuzul acordării vizei de scurtă ședere nu poate fi contestat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că nu se impune a se pronunța pe excepția invocată de intimatul-pârât Serviciul pentru Imigrări Constanța, întrucât aceasta nu vizează faza procesuală a recursului, ci are în vedere lipsa calității procesuale pasive în cadrul acțiunii. Excepția a fost invocată în fața primei instanțe, care a considerat că are prioritate soluționarea excepției inadmisibilității.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta SC Bobinajul SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe prin Centrul Național de Vize și Oficiul Român pentru Imigrări: obligarea pârâților la acordarea dreptului de ședere de scurtă durată în România pentru numitele A. și B., drept ce le-a fost refuzat prin comunicarea nr. G5-2/P/394/30.05.2017 emisă de Centrul Național de Vize.

Înalta Curte constată că numitele A. și B. au solicitat acordarea unei vize de scurtă ședere în România, în temeiul dispozițiilor 23 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, potrivit cărora:

"(1) Viza de scurtă ședere este viza care permite străinilor să solicite intrarea pe teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei șederi neîntrerupte sau a mai multor șederi a căror durată să nu depășească 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul României. Acest tip de viză poate fi eliberat cu una sau mai multe intrări".

La data de 30.05.2017, Ministerul Afacerilor de Externe, prin Centrul de Vize, a respins cererile de acordare a vizelor de scurtă ședere depuse la Ambasada României din Hanoi.

Reclamanta SC Bobinajul SRL a contestat în instanță respingerea cererilor de acordare a vizelor de scurtă ședere pentru numitele A. și B..

Înalta Curte constată că prima instanță a respins în mod corect cererea de chenare în judecată ca inadmisibilă, având în vedere că potrivit art. 36 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002:

"refuzul acordării vizei de scurtă ședere nu poate fi contestat."

Prin urmare, fiind în prezența unui text de lege care prevede în mod expres că nu poate fi contestat refuzul acordării vizei de scurtă ședere, demersul judiciar al reclamantei, care a formulat o asemenea cale de atac cu încălcarea normei prohibitive, nu poate fi decât unul inadmisibil, astfel cum a sesizat în mod corect și prima instanță.

În consecință, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, urmând a fi menținută de instanța de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC Bobinajul SRL împotriva Sentinței civile nr. 188/CA din 14 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC Bobinajul SRL împotriva Sentinței civile nr. 188/CA din 14 septembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2019.

GGC - OB