ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4289/2019

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*, în urma soluționării conflictului negativ de competență de către ÎCCJ prin Decizia nr. 645 din 8 martie 2016, reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Sud - Est, următoarele: - anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 59 din 30 martie 2012 și a măsurilor dispuse de AMPOSDRU privind diminuarea cheltuielilor solicitate a fi rambursate prin cererea 9 și recuperarea sumei de 341.877,25 RON plus TVA (rambursată urmare a cererii nr. 8), reprezentând cheltuieli de tip FEDR și cheltuieli efectuate de partenerul A.; - validarea tuturor cheltuielilor de tip FEDR efectuate în proiectul "Îmbunătățirea accesului tinerilor aflați în penitenciare în programe de formare profesională și integrarea pe piața muncii pe parcursul și după executarea pedepsei" și rambursarea sumei de 425.079 RON fără TVA plus 101.966,62 RON TVA aferentă cererii de rambursare 9; - anularea procesului-verbal încheiat la data de 27 ianuarie 2015, înregistrat la OIRPOSDRU cu nr. x din 28 ianuarie 2015 prin care se menține decizia echipei de verificare administrativă a cererii de rambursare finală privind neeligibilitatea cheltuielilor de tip FEDR efectuate în proiect și neeligibilitate cheltuielilor efectuate de A.; - validarea cheltuielilor efectuate de A. și depuse spre rambursare prin cererea de rambursare 9 și rambursarea sumei de 1.024.530,10 RON.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 167 din 30 iunie 2016 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional POS DRU - Regiunea Sud - Est, având ca obiect, anulare act administrativ. A dispus anularea Scrisorii standard de informare nr. x din 30 martie 2012 și Procesul-verbal nr. x din 28 ianuarie 2012 emise de către OIR POS DRU Regiunea Sud - Est. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei sumele de 425.079 RON la care se adaugă TVA de 101.966,62 RON TVA reprezentând cheltuieli FEDR precum și suma de 1.024.530,10 RON reprezentând cheltuieli efectuate de A., toate aferente cererii de rambursare nr. x

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâtul Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Est, invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Susține recurentul că, în considerentele hotărârii recurate, se reține, în mod greșit că, deși reclamanta a utilizat pentru implementarea proiectului POSDRU 15/6.2/S/8-ID 4127, mai puțin de jumătate din bugetul inițial estimat de 18.500.000 RON, respectiv suma de 7.615.000 RON, s-ar fi raportat la procentul maxim admis de 15% în limita căreia reclamanta avea posibilitatea să achiziționeze echipamente de tip FEDER, la bugetul estimat inițial și nu la cel executat, pentru simplul motiv că aceste cheltuieli au fost necesare în cadrul proiectului. Recurenta menționează că numai în măsura în care ANP, în calitate de beneficiar al proiectului POSDRU, ar fi utilizat întreaga sumă cu titlu de finanțare nerambursabilă aferentă proiectului, estimată inițial, procentul de 15%, în limita căruia avea posibilitatea să achiziționeze echipamente de tip FEDER, se raporta la bugetul estimat al proiectului. Mai arată că depășirea procentului de 15% din total costuri proiect, alocat cheltuielilor de tip FEDER, contravine art. 3 alin. (7) din Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 privind Fondul Social European și Documentului cadru de implementare a POSDRU. Recurenta susține că în art. 3 alin. (4) din contractul de finanțare încheiat cu intimata reclamantă se menționează: "La finalizarea perioadei de implementare a proiectului, finanțarea nerambursabilă acordată de AM POSDRU va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3.2 cheltuielilor totale eligibile validate." Totodată, arată că prevederi similare cu privire la cheltuielile de tip FEDER se regăsesc în Documentul Cadru de Implementare al POSDRU punctul II.6.1.5. intitulat "Utilizarea finanțării încrucișate FEDER/FSE: ...pentru finanțarea activităților complementare necesare și a cheltuielilor aferente scopului asistenței de tip FEDER, în limita a 15% din finanțarea acordată pentru această axă prioritară". În susținerea aceluiași motiv de recurs, a mai fost invocată și Instrucțiunea AM POSDRU nr. 78/2013, în care se menționează că cheltuielile de tip FEDER sunt eligibile în limita a 15% din costurile eligibile ale operațiunilor alocate pentru axa prioritară

Un al doilea motiv de recurs se referă la greșita admitere la rambursare a cheltuielilor în sumă de 1.024.530,10 RON aferente activităților partenerului CEFCECAS din cadrul proiectului, solicitate la rambursare în cadrul cererii nr.

Recurenta apreciază eronate concluziile instanței de fond, care a considerat cheltuielile efectuate de partenerul CEFCECAS ca fiind eligibile, fără a motiva corespunzător această soluție, singura motivație fiind aceea că, doar beneficiarul finanțării nerambursabile avea obligația de a ține o evidență contabilă analitică a proiectului. Recurenta invocă prevederile art. 9 alin. (8) din contractul de finanțare și susține că deși titular al acestui contract este liderul de parteneriat, respectiv intimata reclamantă, totuși calitatea de beneficiar al finanțării nerambursabile o are parteneriatul, în condițiile în care proiectul POSDRU se implementează în parteneriat, existând anumite activități ale proiectului care sunt realizate exclusiv de către parteneri în cadrul proiectului, iar cheltuielile aferente sunt destinate, de asemenea exclusiv partenerilor. Totodată, arată că la încheierea contractului de finanțare, beneficiarul ANP și-a asumat faptul că va respecta prevederile acestuia și în numele partenerului cu care va implementa proiectul, astfel că toate cheltuielile aferente activităților desfășurate de partener trebuie să respecte prevederile contractului de finanțare. Recurenta susține că în urma analizei balanțelor de verificare din perioada 2009 - 2011, înaintate de partenerul CEFCECAS pentru implementarea contractului de finanțare, s-a constatat că acesta nu a utilizat conturi analitice distincte pentru evidențierea operațiunilor eferente proiectului, precum și neînregistrarea în contabilitate a cheltuielilor efectuate cu experții care au desfășurat activități în cadrul proiectului, nerespectând astfel prevederile contractului de finanțare. În susținerea argumentelor sale, recurenta a invocat prevederile art. 35 din Ordinul nr. 1969 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoane juridice fără scop patrimonial, art. 9 lit. A) pct. 20 din contractul de finanțare, precum și art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007. Recurenta a mai formulat critici și în ceea ce privește obligarea sa la plata sumelor excluse de la rambursare în cadrul cererii de rambursare nr. x și a TVA-ului aferent. În această privință s-a precizat că prin Acordul de delegare de funcții aprobat prin Ordinul Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse nr. 600/2008, s-a delegat Organismelor intermediare angajarea și lichidarea cheltuielilor, respectiv semnarea contractelor de finanțare și verificarea cererilor de rambursare/plată, însă ordonanțarea și efectuarea plăților către beneficiari a rămas în competența exclusivă a Autorității de managenent pentru POSDRU. Astfel, se arată că nu se poate justifica soluția instanței de fond de a obliga OIR POSDRU Regiunea S-E la plata acestor cheltuieli, din moment ce intimata-reclamantă nu a formulat așa petitul cererii de chemare în judecată. Din moment ce OIR POSDRU Regiunea S-E nu are atribuții delegate decât în ceea ce privește validarea cheltuielilor prin acordarea "bunului de plată", recurenta susține că plata efectivă a acestora este atribuită autorității de management, unica unitate de plată din cadrul programului național POSDRU. În final, recurenta a criticat obligarea sa la plata sumei de 101.966,62 RON cu titlu de TVA, care este apreciată restituibilă, dar neeligibilă în cadrul POSDRU 2007 - 2013, motivat de faptul că a fost angajat și plătit anterior datei de 13 august 2012, data intrării în vigoare a H.G. nr. 831/2012, care a declarat TVA drept cheltuială eligibilă. În ceea ce privește TVA-ul neeligibil restituibil (care nu se plătește din POSDRU ci de la bugetul de stat) recurenta arată că există o procedură specială, în sensul că acesta se solicită în baza unei cereri de restituire a TVA neeligibil restituibil. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat în termenul legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate. Intimatul apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut că procentul de 15% din valoarea eligibilă a proiectului în privința cheltuielilor de tip FEDER nu este prevăzută expres în contractul de finanțare POSDRU 15/6.2/S/8-ID 4127. Se susține că toate dispozițiile imperative rerferitoare la procentul de 15% aferente cheltuielilor de tip FEDER au fost ulterioare implementării proiectului. Intimatul observă faptul că în contractul de finanțare nu există nicio limitare a cheltuielilor de tip FEDER la sumele validate la finalul proiectului, așa cum s-a prevăzut în cazul cheltuielilor de administrație, iar în acest sens invocă prevederile art. 3 din contractul de finanțare. Se menționează că nici Instrucțiunea nr. 78/20113 ce reglementează modul de calcul al cheltuielilor de tip FEDER la finalul proiectului, nu este aplicabilă speței, deoarece acest act normativ nu se poate aplica pentru proiecte implementate anterior emiterii. Cu privire la capătul de cerere referitor la validarea cheltuielilor efectuate de partenerul CEFCECAS, intimatul apreciază că, în mod corect prima instanță a stabilit că au fost declarate neconforme, fără respectarea dispozițiilor legale. Se susține că potrivit prevederilor contractuale, doar beneficiarul proiectului avea obligația de a ține contabilitatea analitică a proiectului, iar în calitate de beneficiar, intimatul a ținut această contabilitate, utilizând conturi analitice distincte pentru reflectarea tuturor operațiunilor referitoare la implementarea proiectului în conformitate cu dispozițiile legale. Mai menționează că nici motivul de recurs referitor la necompetența recurentei de a face plata pe care a dispus-o prima instanță în dispozitiv, nu este fondat, deoarece actul de delegare invocat înlătură prevederile contractuale, în sensul că acest organism regional verifică cererile de rambursare, validând cheltuielile pentru a fi rambursate beneficiarilor. În final, intimatul a precizat că deși recurentul a invocat faptul că nu s-a depus cerere de restituire a TVA-ului conform procedurii speciale, arată că o atare solicitare nu putea fi formulată de vreme ce cheltuielile de tip FEDER, la care trebuia aplicat TVA au fost declarate neeligibile, nefiind rambursate. II. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte reține că prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 59/30.03.2012 s-a dispus diminuarea cheltuielilor solicitate a fi rambursate de către intimata reclamantă prin cererea 9 și recuperarea sumei de 341.877,25 RON plus TVA (rambursată urmare a cererii nr. 8), reprezentând cheltuieli de tip FEDR și cheltuieli efectuate de partenerul A. În concret i s-a imputat intimatei faptul că a depășit procentul de 15 % din valoarea eligibilă a proiectului în privința cheltuielilor de tip FEDR, dar și faptul că partenerul A. nu a ținut o evidență contabilă analitică, utilizând conturi analitice distincte pentru reflectarea tuturor operațiunilor referitoare la implementarea proiectului. Prima instanță a stabilit că măsurile dispuse de către AMPOSDRU prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 59 din 30 martie 2012 nu sunt legale deoarece obligația respectării procentului de 15% din valoarea eligibilă a proiectului în privința cheltuielilor de tip FEDR nu apare ca fiind expres prevăzută în contractul de finanțare x - ID 4127. Instanța de control judiciar nu poate achiesa la această concluzie, dată fiind interpretarea prevederilor contractuale, în acord cu reglementările europene în acest sens. Astfel, conform prevederilor contractuale art. 3 alin. (4): "la finalizarea perioadei de implementare a proiectului, finanțarea nerambursabilă acordată de AM POSDRU va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2) cheltuielilor totale eligibile validate. Mai mult, în anexa 4 a contractului de finanțare se menționează la rubrica cheltuieli FEDR că acest tip de cheltuieli pot fi finanțate în limita a "maxim 15 din total costuri proiect ". Nici în această privință instanța de recurs nu poate fi de acord cu concluziile instanței de fond în sensul că interpretarea "prin raportare la valoarea eligibilă a proiectului" s-ar fi efectuat ulterior implementării proiectului, deoarece noțiunea de costuri ale proiectului reprezintă cheltuielile aferente tuturor activităților proiectului, dovedite și validate ca fiind eligibile. Prin urmare, este evident că din interpretarea clauzelor contractuale, rezultă cu claritate că valoare cheltuielilor de tip FEDER este limitată la procentul de 15% din valoarea eligibilă a proiectului, o altă concluzie fiind în contradicție cu principiile finanțării din cadrul programului POSDRU. Astfel, prin POSDRU s-a stabilit: "În vederea creșterii eficienței intervențiilor programate, va fi posibilă aplicarea principiului complementarității între Fondurile Structurale, în conformitate cu art. 34 din Regulamentul CE 1083/2006, respectiv finanțarea acțiunilor care fac obiectul investițiilor din FEDER, în limitele și condițiile stabilite în acest sens, până la 15% din finanțarea comunitară alocată pentru această axă prioritară (se aplică art. 3.7 din Regulamentul nr. 1081/2006, cu condiția ca aceste acțiuni să fie necesare pentru implementarea corespunzătoare a operațiunii și să aibă o legătură directă cu aceasta.". Este adevărat, așa cum a susținut intimata că Instrucțiunea AM POSDRU nr. 78/2013 nu era în vigoare la data semnării contractului de finanțare ce face obiectul prezentului litigiu, și ca atare nu poate fi aplicabilă prezentei cauze, însă, față de prevederile contractuale și celor comunitare citate mai sus, este cert că un atare argument nu poate conduce la afirmarea soluției antamată de instanța de fond. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că primul motiv de recurs este fondat, fiind legală măsura limitării cheltuielilor de tip FEDER la procentul de 15% din totalul cheltuielilor eligibile, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor contractuale și a dispozițiilor legale comunitare care reglementează programul POSDRU. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se apreciază că și acesta este fondat. Prima instanță și-a întemeiat soluția de admitere a cererii pe prevederile art. 9 alin. (8) din contractul de finanțare cu următorul conținut: "Beneficiarul trebuie să țină o contabilitate analitică a proiectului, utilizând conturi analitice distincte pentru reflectarea tuturor operațiunilor referitoare la implementarea proiectului, în conformitate cu prevederile legale". Argumentarea instanței de fond în sensul că obligația de a ține contabilitatea analitică a proiectului revine strict beneficiarului, așa cum este el identificat prin contract, respectiv Administrația Națională a Penitenciarelor, iar în privința acestei instituții nu a fost constatată nici o neregulă cu privire la modalitatea în care este realizată evidența contabilă a operațiunilor economice implicate de derularea proiectului, nu poate fi primită. Se observă că o atare interpretare formalistă a textului contractual conduce la declararea ca eligibile a unor cheltuieli pentru care nu sunt îndeplinite condițiile legale de eligibilitate. Concret, nu s-a imputat intimatei reclamante faptul că nu a ținut contabilitatea analitică pentru întregul proiect, ci doar strict pentru cheltuielile efectuate de partenerul A. și care au fost solicitate la rambursare în cadrul proiectului. Or, o atare obligație de a ține o evidență contabilă analitică, utilizând conturi analitice distincte pentru reflectarea tuturor operațiunilor referitoare la implementarea proiectului, revine beneficiarului pentru toate cheltuielile solicitate la rambursare în cadrul finanțării. Prin urmare, dacă a solicitat la rambursare cheltuieli efectuate de partenerul său în proiect, beneficiarul (titularul contractului), trebuia să se asigure că aceste cheltuieli solicitate, îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute în contract. Se observă că recurenta a solicitat evidența contabilă atât de la intimata reclamantă cât și de partenerul acesteia și a constatat că, pentru cheltuielile efectuate de partener și solicitate la rambursare în numele acestuia, nu a fost îndeplinită această cerință de eligibilitate. Însă, această situație de fapt nu a fost combătută în fața instanței de fond, iar împrejurarea că în textul contractului se face referire doar la "beneficiar", nu poate conduce la concluzia că pentru cheltuielile efectuate de parteneri și cerute la rambursare în cadrul aceluiași proiect, această cerință poate fi ignorată. Ca atare, și acest motiv de recurs va fi admis, iar ca urmare a primirii argumentelor recurentei sub aceste două aspecte, Înalta Curte ca urmare a admiterii recursului și rejudecării cauzei va respinge în totalitate acțiunea reclamantei. Prin urmare, ultimele două motive de recurs nu vor mai fi analizate, pierzându-și rațiunea în raport de soluția antamată mai sus. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este fondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune admiterea acestuia, cu consecința casării sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.