ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2391/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Rahova și Penitenciarul Târgu Jiu, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata de despăgubiri morale, în cuantum de 100.000 euro, în echivalent în RON, pentru prejudiciul moral creat prin suferințele fizice și psihice cauzate de condițiile de detenție vătămătoare și degradante.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 303 din 1 martie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și netimbrării acțiunii, invocate de pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A.; a obligat pe pârâți, în solidar, la plata, către reclamant, a sumei de 7500 RON, cu titlu de despăgubiri morale, precum și la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantul și pârâții.

Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 904A din 1 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul-pârât Penitenciarul Rahova împotriva Sentinței civile nr. 303 din 1 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantul A. și de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Penitenciarul Târgu Jiu împotriva aceleiași sentințe.

Calea de atac exercitată în cauză

Decizia Curții de Apel București a fost atacată pe calea recursului de către pârâtul Penitenciarul București - Rahova și, prin recurs incident, de către Administrația Națională a Penitenciarelor.

Motivele de recurs

Recurentul mai arată că, a formulat, la data de 30 martie 2018, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin Încheierea din 4 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de reexaminare, încheierea fiind comunicată la data de 17 mai 2018.

Față de această împrejurare, la data de 16 mai 2018, a fost plătită taxa judiciară de timbru la Direcția de impozite și taxe locale Sector 5, însă, având în vedere volumul mare de activități de la nivelul compartimentului juridic al instituției recurente, suprapus peste perioada concediilor și coroborat cu eroarea materială strecurată în adresa din data de 22 martie 2018, în sensul că nu s-a specificat, conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligația de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru în termen de 10 zile de la comunicare, această dovadă nu a ajuns la dosarul cauzei.

În consecință, recurentul solicită să se constate că și-a îndeplinit obligația legală de achitare a taxei judiciare de timbru.

Procedura de filtru

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea cererii de recurs, iar după îndeplinirea formalităților de comunicare, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, precum și recurs incident împotriva Deciziei nr. 904A din 1 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Intimatul reclamant A. a depus la dosar întâmpinări la cele două recursuri formulate în cauză, solicitând în principal, pe cale de excepție, respingerea recursurilor, ca tardive, iar în subsidiar, ca nefondate, cu consecința menținerii deciziei atacate, ca temeinică și legală.

La data de 14 iunie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., la 20 iunie 2019, a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților.

Recurentul Penitenciarul București Rahova a formulat punct de vedere, prin care a învederat că este de acord cu cele consemnate în raportul completului de filtru.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la 5 decembrie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu preliminar, se reține că, în raport de dispozițiile art. 24 și 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea recursurilor de față se vor avea în vedere dispozițiile C. proc. civ. existente la data inițierii demersului judiciar.

Cu privire la excepția tardivității declarării recursurilor, invocată de intimatul reclamant A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În ce privește recursul declarat de pârâtul Penitenciarul București - Rahova, se constată că Decizia civilă nr. 904A din 1 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, i-a fost comunicată la 7 noiembrie 2018, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 23 noiembrie 2018 la Curtea de Apel București, fiind astfel declarat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.

În ce privește recursul incident formulat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor:

Potrivit art. 491 din C. proc. civ.:

"Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute de art. 472 și 473, care se aplică corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Art. 472 din același act normativ prevede:

"Apelul incident și apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471 alin. (6)".

Cererea de recurs formulată de recurentul pârât Penitenciarul București - Rahova a fost comunicată intimatei Administrația Națională a Penitenciarelor la 8 ianuarie 2019, conform dovezii aflate la dosar recurs, iar cererea de recurs a fost înregistrată la 29 ianuarie 2019 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la aceeași dată fiind înregistrată și întâmpinarea la recursul formulat de pârâtul Penitenciarul București Rahova.

Ca atare, în raport de dispozițiile art. 491 C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 472 din același cod, se constată că recursul incident formulat de Administrația Națională a Penitenciarelor a fost exercitat în termen legal.

Așa fiind, având în vedere că recursurile au fost declarate înăuntrul termenului legal, excepția tardivității este neîntemeiată și nu poate fi primită.

Analizând recursurile cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Examinând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauza dedusă judecății, se constată că, deși recurentul a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel cum prevede acest motiv de nelegalitate.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care recurentul Penitenciarul București - Rahova a învestit Înalta Curte, nu se regăsesc critici în combaterea motivelor reținute de curtea de apel în pronunțarea soluției de anulare a recursului, ca netimbrat, recurentul formulând susțineri cu privire situația de fapt, respectiv imposibilitatea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

A motiva recursul implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a fundamentat soluția, exigență care nu este îndeplinită fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reținute de instanță în fundamentarea soluției pronunțate.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Așa fiind, constatând că susținerile din cererea de recurs declarat de pârâtul Penitenciarul București - Rahova nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

Potrivit art. 491 din C. proc. civ.:

"Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute de art. 472 și 473, care se aplică corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Art. 472 din același act normativ prevede:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. (2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Se observă că, potrivit textului citat, apelul incident (iar, conform normei de trimitere de la art. 491 C. proc. civ., și recursul incident) se poate formula în cadrul procesului în care se judecă apelul formulat de partea potrivnică. Or, Administrația Națională a Penitenciarelor nu este "parte potrivnică" față de Penitenciarul București - Rahova, care a declarat recursul în cauză. Părțile cu aceleași interese nu pot formula apel/recurs incident în apelul/recursul principal al celeilalte.

Având în vedere această împrejurare, precum și soluția de anulare a recursului declarat de pârâtul Penitenciarul București - Rahova, în raport de dispozițiile art. 491 cu referire la cele ale art. 472 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul incident declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Penitenciarul București - Rahova împotriva Deciziei nr. 904 A din 1 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul incident declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - CL