ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 857/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Președintele României și DNA București, a solicitat obligarea pârâților Guvernul României și Secretarul de Stat - B. să îi comunice numărul certificatelor multiplicate cât și numele infractorilor din Guvernul României și CPRD 1989 care au fraudat Legea nr. 341/2004, prin multiplicarea certificatelor de revoluționar solicitate prin cererea din 14.08.2015 aprobată tacit conform O.U.G. nr. 27/2003, iar în caz de neexecutare să plătească fiecare reclamantului câte o sută de euro pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data executării acesteia precum și să îi plătească fiecare reclamantului câte o sută de euro pentru fiecare zi începând cu data expirării termenului de 30 de zile, de a răspunde cererii din 14.08.2015 și până la data executării hotărârii. În fapt, a arătat că la data de 14.08.2015, reclamantul, în calitate de cetățean european și luptător necomunist în Revoluția Anticomunistă și sângeroasă din 22-25 decembrie 1989, a trimis pârâților o cerere scrisă prin care a solicitat potrivit Legii nr. 544/2001, să fie informat și să i se comunice numele infractorilor din Guvernul României și Parlamentul României care au fraudat Legea nr. 341/2004, prin multiplicarea certificatelor de revoluționar cu scopul denigrării adevăraților luptători care și-au sacrificat viața pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și a nu li se plăti indemnizația reparatorie atribuită de legiuitor. A mai arătat că cererea a fost trimisă secretarului de stat B. cu rugămintea să fie remisă celorlalți pârâți. Cum pârâții nu au răspuns reclamantului în termenul de 30 de zile așa cum prevede Legea nr. 544/2001, cererile sunt supuse procedurii aprobării tacite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 27/2003. La data de 18 ianuarie 2016, reclamantul a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că, înțelege să își precizeze acțiunea astfel: - în loc de " să comunice reclamantului nr. certificatelor (...) etc., se va trece: să comunice reclamantului, DNA București, Președintele României nr. certificatelor multiplicate cât și numele infractorilor din Guvernul României și CPRD 1989 care au fraudat Legea nr. 341/2004 (...) etc." A mai arătat că, potrivit cererii din 14.08.2015, pct. 3, pârâții Guvernul României și Secretarului de Stat B. trebuiau să informeze Președintele României și DNA București. Arată că, s-a adresat instanței de judecată, întrucât pârâții, pe lângă faptul că au încălcat prevederile Legii nr. 544/2001, nu respectă nici prevederile O.U.G. nr. 27/2003.

Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 175 din data de 18.04.2016 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. - Secretar de stat în cadrul SSPR, ca lipsită de obiect.

Cererea de recurs. Împotriva Sentinței nr. 175 din data de 18.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. și a invocat următoarele motive: 1. Judecătorul a încălcat prev. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin necitarea pârâților precizați de reclamant în acțiunea introductivă și necomunicarea cererii de chemare în judecată, judecătorul a încălcat procedura de judecată, exercitându-și funcția de judecător cu rea-credință. 2. Abuz. Judecătorul și-a pregătit dosarul și a pronunțat o hotărâre luând în calcul întâmpinarea și excepțiile formulate de o instituție care nu a fost citată de instanță și nu a fost chemată în judecată de reclamant. 3. După ce a luat cunoștință de răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant i-a solicitat să precizeze pârâții în contradictoriu cu care înțelege să se judece, în condițiile în care pârâții erau deja precizați prin cererea de chemare în judecată.

Judecătorul a încălcat prev. art. 237 (2) pct. 3 C. proc. civ. în sensul că nu a consemnat în hotărâre răspunsul la întâmpinare și nu s-a pronunțat dacă instituția care a formulat și depus la dosar întâmpinarea are calitate procesuală.

Lipsa de obiect a cererii invocată de judecător nu are suport real și legal întrucât prin informațiile solicitate, reclamantul dovedește că certificatul Seria x nr. x/11.01.2006 este legal și nu face parte din categoria celor multiplicate de infractori și că în mod abuziv Guvernul C. nu-i plătește indemnizația stabilită prin Legea nr. 341/2004. 4. Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 5. Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat potrivit Legii nr. 544/2001, să fie informat și să i se comunice numele infractorilor din Guvernul României și Parlamentul României care au fraudat Legea nr. 341/2004, prin multiplicarea certificatelor de revoluționar cu scopul denigrării adevăraților luptători care și-au sacrificat viața pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 și a nu li se plăti indemnizația reparatorie atribuită de legiuitor. Reclamantul a chemat inițial în judecată pârâții Guvernul României, Președintele României și DNA București solicitând obligarea acestora să îi comunice anumite informații în temeiul Legii nr. 544/2011, însă în cuprinsul acțiunii menționează că cererea prin care a solicitat acele informații a fost trimisă Secretarului de stat B. cu indicația de a fi remisă celorlalți pârâți, iar la dosarul cauzei a depus dovada transmiterii prin serviciul poștal numai către pârâtul B. a cererii de furnizare a informațiilor, împrejurare în raport de care în mod corect a fost stabilit cadrul procesual. Pentru stabilirea cadrului procesual instanța de contencios administrativ trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, referitoare la obiectul acțiunii judiciare, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim." Or, prin cererea dedusă judecății reclamantul a precizat că Secretarul de stat B. nu a răspuns petiției sale în termen de 30 de zile. Față de aceste aspecte, în mod corect prima instanță a reținut că Secretarul de stat B. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care nu poate fi primită critica recurentului-reclamant în sensul că judecătorul fondului ar fi încălcat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece nu a dispus citarea și a altor persoane juridice în calitate de pârâți în cauza de față. Prin cea de-a doua critică, reclamantul arată că judecătorul fondului și-a pregătit dosarul și a pronunțat o hotărâre luând în calcul întâmpinarea și excepțiile formulate de o instituție care nu a fost citată de instanță și nu a fost chemată în judecată de reclamant. Această critică nu este întemeiată deoarece, așa cum rezultă din actele dosarului de fond, în mod corect întâmpinarea a fost semnată de Secretarul de stat B., în calitate de reprezentant al Secretariatului de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, iar nu în nume propriu. De altfel, reclamantul s-a adresat cu petiție scrisă pârâtului B. în calitate de secretar de stat, petiția fiind înregistrată la sediul SSPR, iar pârâtul nu putea formula un răspuns decât în această calitate, nu ca persoană fizică. Prin ultima critică, recurentul arată că lipsa de obiect a cererii, invocată de judecător, nu are suport real și legal întrucât, prin informațiile solicitate, reclamantul dovedește că certificatul Seria x nr. x/11.01.2006 este legal și nu face parte din categoria celor multiplicate în mod abuziv. Nici această critică nu este întemeiată. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că cererea formulată de reclamant la 14.08.2015 este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, însă informațiile solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria celor pentru care dispozițiile art. 5 din actul normativ menționat, obligă autoritățile sau instituțiile publice să le comunice din oficiu, precum și faptul că, din solicitările reclamantului, nu se prefigurează folosul personal efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza obținerii acestor informații. Demersul juridic al recurentului-reclamant nu poate fi folosit pentru dovedirea faptului că certificatul Seria x nr. x/11.01.2006 este legal și nu face parte din categoria celor multiplicate în mod abuziv, deoarece în cazul în care s-ar fi pus la îndoială legalitatea acestui certificat, recurentul-reclamant avea la îndemână alte pârghii juridice.

Temeiul de drept al soluției Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.