ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6486/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 5 decembrie 2016 sub nr. x/2016 reclamantul A., a chemat în judecată pârâtul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului președintelui Consiliului nr. 206 din 7 noiembrie 2016 privind stabilirea componenței Comisiei de disciplină din cadrul Consiliului, a actelor și operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii lui, precum și a celor subsecvente adoptate de Comisia de disciplină, inclusiv a Raportului acesteia nr. x din 24 noiembrie 2016, ale căror efecte juridice trebuie infirmate de către instanță și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin Sentința civilă nr. 1307 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1307 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 17 decembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Examinând recursul declarat în cauză în raport de criticile formulate și probele administrate, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că hotărârea prin care s-a respins ca nefondată acțiunea cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă faptul că instanța de fond a analizat parțial și a motivat contradictoriu legalitatea Ordinului nr. 206 din 7 noiembrie 2016 și a actelor subsecvente, fără a se expune motivat rațiunea emiterii ordinului contestat. Acest ordin fiind emis în vederea soluționării cererii de recuzare formulate de reclamantă împotriva unui membru supleant din cadrul autorității pârâți.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă faptul că soluția de menținere ca legal emis a Ordinului Președintelui Consiliului nr. 2066 din 7 noiembrie 2016 este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legi.

Recurentul-reclamant arată prin reiterarea motivelor de nulitate ale ordinului contestat și ale actelor premergătoare faptul că analiza primei instanțe este greșită în raport de dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină a dispozițiilor art. 265 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 și a dispozițiilor art. 9 din H.G. nr. 1037/2011. Aceasta deoarece în cauză arată reclamantul nu erau aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 că dispozițiile H.G. nr. 1344/2007.

Se apreciază ca eronată susținerea primei instanțe în sensul că nu se prevede în lege faptul că pe buletinele de vot trebuie trecuți toți membrii Consiliului în condițiile în care conform art. 4 și 11 din H.G. nr. 1344/2007, trebuiau să fie înscriși pe buletinul de vot pentru alegerea unui membru supleant.

Se arată că emiterea Ordinului contestat nu a fost sancționată de prima instanță, fiind încălcată procedura alegerii membrilor în Comisia de Disciplină și tratamentul egal privind dreptul tuturor membrilor de a fi trecuți pe buletinele de vot.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

Recurentul-reclamant a depus la dosar precizări la recursul declarat la data de 4 ianuarie 2019 în cadrul cărora a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 101/2016, în special vizând dispozițiile art. 38 alin. 2 din acest act normativ.

În ședința publică din 17 decembrie 2019 recurentul-reclamant a renunțat la invocarea excepției de neconstituționalitate.

În raport de principiile depuse de recurent, intimatul-pârât invocă excepția nulității apreciindu-le ca fiind critici noi tardiv formulate în raport de data comunicării sentinței atacate.

Curtea urmează a le aprecia în raport de conținut ca fiind note scrise pe motivele de recurs invocate în termen pe cerea de recurs.

Recurentul-reclamant a depus la dosar la întâmpinare în acte noi conform art. 492 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține existența unei motivări contradictorii în ceea ce privește soluția de respingere recurată.

În cauză sentința de fond cuprinde motivele de fapt și de drept care au determinat soluția instanței de fond de apreciere ca legal emis a Ordinului Președintelui CNSC nr. 206 din 7 noiembrie 2016 prin care s-a dispus înlocuirea unui membru supleant din cadrul Comisiei de Disciplină constituită conform legii să soluționeze o sesizare disciplinară formulată împotriva recurentului-reclamant.

Sentința atacată respectă dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. fiind arătate în cuprinsul ei argumentele probei pentru care instanța a apreciat acțiunea ca neîntemeiată și a respins-o ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține interpretarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește analizarea legalității Ordinului Președintelui CNSC nr. 206 din 7 noiembrie 2016 și a actelor care au stat la baza emiterii sale inclusiv procesul-verbal al ședinței din 3 noiembrie 2016.

Prima instanță a făcut o aplicare corectă a legii analizând ordinul contestat în raport de dispozițiile Legii nr. 101/2016 și de faptul că aceasta nu prevede măsuri tranzitorii pentru rezolvarea unor incidențe procedurale cereri de recuzare sau situații de incompatibilitate născute sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006 și nesoluționarea până la data abrogării acestui act normativ.

În urma ședinței de plen din data de 3 noiembrie 2016, domnul B. a fost ales (temporar, strict pentru finalizarea cercetării disciplinare a recurentului-reclamant) ca membru supleant în comisia de disciplină (în locul doamnei C.), iar rezultatele alegerilor și noua componență a comisiei de disciplină (al cărei mandat urma a expira în data de 12 decembrie 2016) au fost marcate prin emiterea Ordinului nr. 206 din 7 noiembrie 2016, a cărui valabilitate a încetat odată cu emiterea Raportului x din 24 noiembrie 2016. Ulterior, au fost organizate alegeri pentru constituirea unei alte comisii de disciplină, care, în prezent, funcționează în baza Ordinului nr. 214 din 13 decembrie 2016.

În acest interval, însă, comisia de disciplină, astfel cum a fost modificată conform Ordinului nr. 206 din 7 noiembrie 2016, a finalizat cercetările cu privire la sesizările formulate împotriva recurentului-reclamant A., odată cu emiterea Raportului nr. x din 24 noiembrie 2016, înaintat totodată Primului Ministru al României, în vederea adoptării măsurilor legale, conform art. 50 din H.G. nr. 1344/2007.

Prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale apreciind că pe de o parte interesul reclamantului-recurent există conform art. 18 din H.G. nr. 1344/2007, dar că pe fond actele contestate sunt legale, neexistând motive de nulitate care să infirme legalitatea lor.

Iar premisa constă în faptul că în cauză activitatea Comisiei de Disciplină și participarea în cadrul acestei comisii se desfășoară conform H.G. nr. 1344/2007 - act normativ cu caracter special, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile generale care reglementează activitatea de judecată.

Întrucât nu a existat niciun caz de încetare înainte de termen a mandatului comisiei de disciplină (conform art. 15 din H.G. nr. 1344/2007), dat fiind faptul că sesizările formulate împotriva recurentului-reclamant au fost depuse la comisia de disciplină în perioada în care comisia se afla sub imperiul mandatului de trei ani (calculat de la emiterea Ordinului nr. 113 din 12 decembrie 2013), aceasta a funcționat în mod legal în componența sa de cinci (5) membri, chiar dacă, între timp (de la data sesizării comisiei de disciplină - ianuarie/februarie 2016 și până la emiterea Ordinului atacat nr. 206 din 7 noiembrie 2016 și adoptarea Raportului x din 24 noiembrie 2016), O.U.G. nr. 34/2006 fusese abrogată. Având în vedere că Legea nr. 101/2016 nu prevedea măsuri tranzitorii sub acest aspect, în lipsa acestora, soluția a fost aplicarea prevederilor art. 12 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007, mai sus reprodus.

Prima instanță a făcut o analiză corectă și a actelor premergătoare constatându-se în mod corect că cele dispuse în ședința de plen din 3 noiembrie 2016 respectiv alegerea unui nou membru în Comisia de Disciplină s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 11 și 14 din H.G. nr. 1344/2007.

Aceasta deoarece membrul ales nu se afla în situația de incompatibilitate sau conflict de interese în raport cu reclamantul de natură a-i fi afectată imparțialitatea privind opțiunea de vot în cadrul Comisiei de disciplină. Iar conform art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1344/2007 propunerea de sancționare disciplinară se ia cu votul majorității de voturi.

Iar în cauză nu poate fi reținut faptul invocat în recurs privind existența unei încălcări a unei dispoziții legale imperative privind dreptul tuturor membrilor Consiliului de a fi desemnat în Comisia de disciplină.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 406-407 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 1307 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2019.

GGC - LM