ÎCCJ, Decizia nr. 329/2016

Decizia civilă nr. 329/2016

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 202 de la 9 noiembrie

2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație

și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1842 din camera de

consiliu de la 11 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/83/2013*.

În motivare,

s-a reținut că recursul declarat de A. vizează o decizie

pronunțată de către secția I civilă, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în procedura de filtru tot

într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5)

C. proc. civ., nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva

acestei decizii, la data de 8 noiembrie 2016, A. a formulat contestație în

anulare, solicitând anularea Deciziei nr. 202 din 9 noiembrie 2015 și

rejudecarea justă și temeinică a cauzei din Dosarul nr. x/83/2013*,

invocând drept temei prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea

contestației, s-a arătat că instanțele care au judecat

această cauză au încălcat actele normative care îl încadrează

în grupa a doua de muncă, împiedicându-i dreptul de a obține

adeverința necesară în vederea pensionării.

Analizând cu

prioritate excepția inadmisibilității contestației în

anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația

în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, este deschisă

exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2)

C. proc. civ. potrivit cărora;

„(1)

Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci

când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul

când a avut loc judecata.

(2)

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

în anulare atunci când:

1.

hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o

instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor

referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase

excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se

pronunțe asupra acesteia;

dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3.

instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a

omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent

în termen;

4.

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile

declarate în cauză.”

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac, iar motivele pentru care

părțile pot uza de aceasta sunt cele strict și limitativ

prevăzute de art. 503 C. proc. civ. anterior menționat și nu

greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii.

Temeiul de drept

invocat de recurent în susținerea contestației în anulare este art. 509

alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia „ revizuirea unei hotărâri

pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută

dacă : s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a

cerut”.

Motivele de

fapt invocate de contestator privesc însă fondul raportului juridic

litigios, tinzând la o rejudecare a cauzei, în afara cadrului legal reglementat

pentru calea de atac pe care a promovat-o. În egală măsură,

împrejurările invocate nu sunt de natură să conducă la o

recalificare a căii de atac de retractare corespunzător temeiului de

drept indicat de contestator, neîncadrându-se în ipoteza acestuia.

Pentru aceste

motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 202 din 9 noiembrie 2015

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei

nr. 202 din 9 noiembrie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție - Completul de 5 Judecători.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2016.