ÎCCJ, Decizia nr. 329/2016

Decizia civilă nr. 329/2016 Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 202 de la 9 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1842 din camera de consiliu de la 11 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/83/2013*. În motivare, s-a reținut că recursul declarat de A. vizează o decizie pronunțată de către secția I civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura de filtru tot într-un recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., nu este supusă niciunei căi de atac. Împotriva acestei decizii, la data de 8 noiembrie 2016, A. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea Deciziei nr. 202 din 9 noiembrie 2015 și rejudecarea justă și temeinică a cauzei din Dosarul nr. x/83/2013*, invocând drept temei prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea contestației, s-a arătat că instanțele care au judecat această cauză au încălcat actele normative care îl încadrează în grupa a doua de muncă, împiedicându-i dreptul de a obține adeverința necesară în vederea pensionării. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte reține următoarele: Contestația în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. potrivit cărora; „(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.” Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, iar motivele pentru care părțile pot uza de aceasta sunt cele strict și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc.

civ. anterior menționat și nu greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii. Temeiul de drept invocat de recurent în susținerea contestației în anulare este art. 509 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia „ revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă : s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”. Motivele de fapt invocate de contestator privesc însă fondul raportului juridic litigios, tinzând la o rejudecare a cauzei, în afara cadrului legal reglementat pentru calea de atac pe care a promovat-o. În egală măsură, împrejurările invocate nu sunt de natură să conducă la o recalificare a căii de atac de retractare corespunzător temeiului de drept indicat de contestator, neîncadrându-se în ipoteza acestuia.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 202 din 9 noiembrie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 202 din 9 noiembrie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2016.