ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1570/2017

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 aprilie 2017 pe rolul Curții de Apel Curții de Apel Constanța, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, petenta C-TECH S.R.L. - în insolvență, prin administrator special A. și administrator judiciar B.. și C.., în temeiul dispozițiilor art. 140 C. proc. civ., a solicitat în contradictoriu cu D. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. E., strămutarea dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă sub nr. x/2013, având ca obiect insolvența debitoarei D. S.R.L. la o altă instanță egală în grad.

Totodată, la 2 mai 2017, aceeași petentă a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă cu o cerere, care a fost înregistrată sub nr. x/2017 și prin care a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Constanța pe rolul altei curți de apel pentru motive de bănuială legitimă vizând judecarea cererii de strămutare de la Tribunalul Constanța.

Prin încheierea nr. 914 din 18 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petenta C-TECH S.R.L., prin administrator special A. și administratori judiciari B.. și C.., și a strămutat judecarea dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la Curtea de Apel București.

Urmare a strămutării, dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat la 29 mai 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă în vederea soluționării cererii de strămutare de la Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a dosarului nr. x/2013, având ca obiect procedura insolvenței debitoarei D. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 157F din 29 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea formulată de petenta C-TECH S.R.L. - în insolvență, prin administrator special A. și administrator judiciar B.. și C.. privind strămutarea dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, petenta a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, revizuenta a susținut, în esență, că sentința civilă nr. 157F din 29 iunie 2017, dată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 914 din 18 mai 2017, pronunțată de, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

În memoriul de recurs depus la dosar, autoarea a structurat două categorii de argumente vizând pe de o parte admisibilitatea căii extraordinare de atac exercitate și pe de altă parte temeinicia acesteia.

Pentru a demonstra că cererea dedusă judecății este admisibilă, a enumerat evoluția reglementării în materia strămutării, privind căile de atac de care este susceptibilă hotărârea dată în aceste cereri incidentale și prevederea expresă statuată la art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

Sub aspectul temeiniciei prezentei cereri, revizuenta a susținut că efectele juridice ale încheierii nr. 914 din 18 mai 2017, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, rezidă inclusiv în autoritatea de lucru privind a motivelor de bănuiala legitimă de natură să creeze suspiciune asupra imparțialității instanțelor judecătorești din județul Constanța, derivând din faptul că instanța supremă a consfințit existența indiciilor rezonabile prin strămutarea dosarului de la Curtea de Apel Constanța.

În continuare, a arătat că prin respingerea cererii de strămutare de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, scopul urmărit prin soluția instanței supreme, respectiv asigurarea prestigiului justiție, este nesocotit, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justițiefiind astfel golită de conținut în contextul în care, în căile de atac respectivul dosar va ajunge să fie judecat de instanța asupra căreia s-a stabilit că planează o bănuială legitimă.

Astfel, a subliniat că bănuiala legitimă asupra Curții de Apel Constanța se resfrânge automat asupra Tribunalului Constanța, având în vedere că prima instanță judecă căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de prima, care astfel nu ar putea pronunța o hotărâre care să fie invalidată ulterior de instanța superioară.

În final, autoarea a susținut că raportat la situația existentă în speță, toate hotărârile pronunțate de Tribunalul Constanța în și în legătură cu dosarul de insolvență al debitoarei D. S.R.L. vor fi analizate în calea de atac de Curtea de Apel Constanța, față de care instanța supremă a reținut existența bănuielii legitime, ceea ce va avea drept consecință lezarea dreptului părților la un proces echitabil, în condițiile în care, indiferent de soluțiile care vor fi prpnunțate în fond, acestea vor fi verificate sub aspectul temeiniciei și legalității de o instanța asupra căreia planează motive de bănuiala legitimă.

Referitor la cadrul procesual diferit în cele două dosare în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice, revizuenta a susținut că nu este de natură să afecteze temeinicia căii extraordinare de atac exercitate, față de natura cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, câtă vreme Înalta Curte a apreciat că în speță cadrul procesual fusese stabilit de petentă, raportat la care calitatea de intimat o deținea doar debitoarea D. S.R.L., iar Curtea de Apel București a decis introducerea în cauză, în calitate de intimați a tuturor creditorilor acesteia.

Pentru argumentele anterior expuse, C-TECH S.R.L. prin administrator judiciar B.. și C.., a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței civile nr. 157F din 29 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" se poate cere în cele unsprezece cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text.

Prin urmare, potrivit normei legale menționate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În speță, revizuenta și-a fondat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează cazul de revizuire privind existența unor "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, chiar din redactarea normei menționate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe…" rezultă cu evidență condițiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat sau, dacă ar fi fost invocată, să nu fi fost analizată.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, prin adoptarea de către instanțe de soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca și consecință a împrejurării că fiecare dintre părți s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieși. Astfel, pentru depășirea acestei situații aparent insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost dată în soluționarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, având ca obiect procedura insolvenței împotriva debitoarei D. S.R.L., la o altă instanță egală în grad.

Hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată prin pronunțatea sentinței a cărei anulare se cere a fost dată în soluționarea strămutării dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, având ca obiect strămutarea dosarului de insolvență evocat, la o altă instanță egală în grad.

Dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ. statuează în mod expres că hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Conform art. 430 alin. (1) și (3) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată."

De asemenea, față de prevederile art. 235 C. proc. civ., potrivit căruia "sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase", instanța supremă reține că încheierea nr. 914 din 18 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, privind soluționarea unui incident procesual.

Din interpretarea coroborată a textelor legale evocate rezultă că în reglementarea procesual civilă actuală, hotărârile date în materia strămutării se pot bucura de autoritate de lucru judecat, cu condiția respectării art. 146 C. proc. civ. și pot face obiectul căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu prevederile alin. (2) al aceleiași norme.

Pentru argumentele arătate, instanța supremă impune concluzia că sentința atacată în prezenta cauză este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a revizuirii intemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, deși în speță, autoarea are deschisă calea de atac evocată, cererea sa de revizuire urmează a fi respinsă pentru argumentele ce succed:

Dacă pentru admisibilitatea revizuirii fondate pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, legiuitorul nu instituia expres condiția încălcării autorității de lucru judecat a primei hotărîri, textul actual, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, confirmă interpretarea jurisprudențială, potrivit căreia revizuirea are ca scop sancționarea încalcării autorității de lucru judecat.

De asemenea, nu orice diferență de argumentare constituie "contrarietate", fiind necesară pronunțarea de soluții contrare, în privința aceleiași situații litigioase, în două dosare judiciare distincte.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pentru potrivnicia hotărârilor, este necesar să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces, sau deși excepția a fost invocată, instanța de judecată să fi omis să se pronunțe asupra acesteia.

Verificarea sentinței atacate în speță relevă că în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat a încheierii nr. 914 din 18 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, se constată că această condiție nu este îndeplinită.

Totodată, se reține că și în situația în care excepția ar fi fost invocată, ea ar fi urmat a fi respinsă întrucât între cele două hotărâri pretins contradictorii nu este îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză.

Astfel, se constată că, dacă prin încheierea nr. 914 din 18 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, petenta C-TECH S.R.L., prin administrator judiciar B.. și C.. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ la o altă instanță egală în grad, prin sentința civilă nr. 157F din 29 iunie 2017, dată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a cărei revizuire se cere, aceeași petentă a cerut strămutarea dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Cele mai sus expuse relevă că hotărârile pretins aflate în conflict au fost poronunțate în litigii având obiecte diferite.

Astfel, chiar dacă cele două litigii au aceeași cauză, ambele fiind date soluționarea unor cereri de strămutare, întemeiate pe motive de bănuială legitimă, finalitatea lor este distinctă câtă vreme vizează transpunerea pe rolul unor instanțe de grad diferit a unor dosare distincte și prin urmare nu justifică reținerea autorității de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C-TECH S.R.L. prin administrator judiciar B.. și C.. împotriva sentinței civile nr. 157F din 29 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.