ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1525/2017

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1961 din 9 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția Comercială în dosarul nr. x/2005, s-a respins ca neîntemeiată excepția invocată de pârâtă referitor la prescripția parțială a dreptului material la acțiune; s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ S.A. - SUCURSALA CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. București, având ca obiect pretenții.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1.769.983,410 RON, reprezentând penalități de întârziere, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație la data plății efective, precum și a sumei de 22.110,83 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței tribunalului pârâta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 72/2011 din 12 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Comercială în dosarul nr. x/2005.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta a declarat recurs.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2012 a fost suspendată judecata cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 în raport de dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în care s-a pronunțat hotărârea prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva recurentei-pârâte, măsura suspendării fiind menținută prin încheierile din 27 ianuarie 2012 și 12 aprilie 2016.

La 15 mai 2017 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, în considerarea faptului că a încetat motivul suspendării judecății, în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în raport cu care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, fiind pronunțată sentința civilă nr. 5196 din 09 iunie 2016, rămasă irevocabilă prin nerecurare la 29 septembrie 2016, dată de la care au trecut mai mult de 6 luni.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ. (aplicabil litigiului de față în conformitate cu dispozițiile art. 725 alin. (4) teza I C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 221 din Legea nr. 71/2011 și cu data declarării recursului - 16 iunie 2011), orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.

Cum de la data adoptării rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în dosarul de insolvență - 29 septembrie 2016 și până la termenul din 24 octombrie 2017, când pricina a fost repusă pe rol din oficiu, a trecut mai mult de 6 luni, iar în acest interval dosarul a rămas în nelucrare exclusiv din vina părților, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele art. 248 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 252 C. proc. civ., urmează să constate perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 72/2011 din 12 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Comercială în dosarul nr. x/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 72/2011 din 12 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Comercială în dosarul nr. x/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2017.