ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 133/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 370R/12.04.2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, formulată de contestatorul A., a respins excepția inadmisibilității contestației, a respins ca nefondată contestația în anulare declarată împotriva deciziei civile nr. 1253/09.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații Comuna Călugăreni, prin Primar, Episcopia Giurgiu și a obligat contestatorul la plata către Episcopia Giurgiu a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că una dintre condițiile instituite de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale o constituie aceea ca textul de lege astfel criticat să aibă legătură cu pricina în discuție.

Or, în cauză, contestația în anulare promovată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., soluționarea acesteia implicând a se stabili măsura în care instanța, prin hotărârea atacată, a săvârșit sau nu o greșeală materială, fără ca aplicarea art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române să aibă vreo incidență în acest stadiu al procesului, relevanța textului putând, eventual, să apară în evaluarea temeiniciei fondului raporturilor juridice dintre părți.

Astfel, curtea de apel a apreciat că numai în măsura în care s-ar admite contestația în anulare și s-ar proceda la rejudecarea recursului, s-ar reexamina fondul raporturilor juridice dintre părți și, eventual, în cadrul acestei analize, ar căpăta relevanță dispozițiile criticate prin excepția de neconstituționalitate.

Prin urmare, subliniind că la momentul soluționării contestației în anulare, art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române nu intervine în analiza ce urmează a fi făcută, curtea de apel a constatat că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale.

Instanța de prim control judiciar a respins și excepția inadmisibilității contestației în anulare, apreciind că se invocă motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., iar măsura în care aspectele invocate reprezintă sau nu o greșeală materială constituie o chestiune de fond a căii de atac.

În continuare, a reținut, în esență, că în contra celor susținute de contestator, instanța de recurs nu a săvârșit o greșeală materială în momentul la care a reținut că hotărârea nr. 12/2015 a Consiliului Local Călugăreni a fost revocată, dar și că nu poate fi pusă în discuție în cadrul contestației în anulare supraviețuirea sau nu a contractului de comodat al cărui beneficiar a fost contestatorul, ulterior revocării hotărârii sus-menționate, întrucât aceasta constituie o chestiune de fond și reanalizarea ei nu este posibilă în cadrul căii de atac sus-menționate.

A apreciat curtea de apel că toate celelalte susțineri dezvoltate de contestator cu privire la situația de fapt și la situația juridică nu pot primi relevanță și nu pot fi examinate, întrucât vizează fondul raporturilor juridice dintre părți, care nu mai poate fi repus în discuție, întrucât contestația în anulare nu redeschide o nouă analiză a fondului cauzei.

Împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În motivare, a arătat că, potrivit art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, a cărui neconstituționalitate o invocă, "o biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot cu terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile prezentului statut, ținându-se seama și de actele de fundație."

În continuare, a arătat că Parohia Crucea de Piatră, al cărei preot paroh este, a fost edificată și ctitorită în perioada 1936-1938 de către moșierul B. și soția sa C., ca biserică de mir, spre folosul comunității satului Crucea de Piatră, lipsind orice document din care să rezulte că aceasta a trecut vreodată în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române sau că a fost construită pe ruinele unui alt așezământ bisericesc.

A mai arătat recurentul că, în încercarea de a-și conferi drepturi asupra acestui așezământ, a fost emisă decizia chiriahală nr. 6/2010 vizând reactivarea schitului Crucea de Piatră, deși atestarea acestui schit nu se regăsește în evidențele autorităților locale ale comunei Călugăreni și nici în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor.

În acest context, a susținut că Episcopia Giurgiu a formulat o acțiune în evacuarea sa, în temeiul art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, text de lege în temeiul căruia Judecătoria Giurgiu a admis acțiunea, iar Curtea de Apel București a admis recursul Episcopiei Giurgiu, cu consecința respingerii apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe.

Sub aspectul sesizării Curții Constituționale, a susținut că excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate, astfel că se impune admiterea sa și a subliniat că, în baza textului statutar a cărui neconstituționalitate o invocă, după sfințirea bisericii din curtea Palatului Cotroceni sau a Catedralei Mântuirii Neamului, acestea vor deveni proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, astfel de exemple putând continua.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1), raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Aceasta, deoarece recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept; ca atare, atunci când criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul hotărârii supuse acestei căi extraordinare de atac, este atrasă nulitatea recursului.

În speță, prin decizia civilă nr. 370R/12.04.2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, reținând că în soluționarea contestației în anulare cu care a fost învestită nu intervine vreo chestiune care să depindă de aplicarea art. 181 sus-menționat.

Acestor argumente recurentul nu le-a opus, prin memoriul de recurs, nicio critică, așa încât aspectele invocate în prezenta cale de atac nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, deși așa cum rezultă și din dispozitivul hotărârii atacate, este supusă recursului doar soluția curții de apel vizând respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, prin memoriul de recurs, autorul căii de atac a reiterat situația de fapt și istoricul litigiului și a conchis că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 181 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, fapt ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

În alți termeni, față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor legale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care Înalta Curte urmează a constata nul recursul în conformitate cu art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Stabilind astfel culpa procesuală a recurentului, instanța supremă îl va obliga, în temeiul art. 274 C. proc. civ., la plata către intimata Episcopia Giurgiu a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 370R/12.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă recurentul la plata către intimata Episcopia Giurgiu, prin Episcop Ambrozie și Preot D., a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.