ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1328/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 26 septembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta PAROHIA BISERICII SFÂNTUL SILVESTRU a chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că terenul aferent piațetei Bisericii Sf. Silvestru aflat în complexul de clădiri ale parohiei, în suprafață de cca. 550 m.p, nu face parte din domeniul public sau privat al MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, precum și să constate dreptul de proprietate al PAROHIEI BISERICII SF. SILVESTRU asupra terenului aferent piațetei Bisericii Sf. Silvestru în suprafață de cca. 550 m.p.; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 13543 din 05 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, secția Civilă, a fost admisă excepția de necompetență materială invocată de pârât și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2015, la data de 29 mai 2015.

Prin sentința civilă nr. 1573 din 18 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea de chemare în judecată; a constatat inexistența dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului în suprafață de 601,12 mp aferent piațetei Bisericii Sfântul Silvestru, situat în București, strada x nr. 36, identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert A. (Anexa 3); a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 601,12 mp aferent piațetei Bisericii Sfântul Silvestru, situat în București, strada x nr. 36, identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert A. (Anexa 3) și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert, luând act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 727A din 03 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a fost admis apelul declarat de apelantul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1573 din 18 decembrie 2015, a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă.

Reclamanta PAROHIA BISERICII SFÂNTUL SILVESTRU a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 727A din 03 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 17 mai 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a arătat că recursul este admisibil, instanța de judecată fiind învestită cu două capete de cerere principale concretizate, primul, într-o acțiune în constatare negative, iar al doilea într-o acțiune în constatare pozitivă.

Cele două capete de cerere, chiar dacă sunt strâns legate, au finalitate diferită, având temeiuri de drept diferite.

Conform deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.

Conform art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.

Finalitatea celor două capete de cerere este diferită, astfel încât valoarea litigiului se stabilește prin cumularea valorii aferente fiecărui capăt de cerere luat separat.

Valoarea corectă a fiecărui capăt de cerere, așa cum rezultă din modificarea câtimii obiectului cerererii, consemnată în încheierea de ședință de la data de 11.12.2015 este de 946.042 RON, rezutând o valoare cumulată de 1.892.084 RON.

Chiar dacă valoarea integrală a cererii ar fi sub limita de 1.000.000 RON, recursul este admisibil, prin raportare la decizia Curții Constituționale nr. 369/20.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 582 la data de 20.07.2017.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 727A din 3 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform prevederilor art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., competența se determină după valoarea obiectului arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.

Potrivit art. 104 din același cod, "(1) În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale. (2) În cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispozițiile art. 98."

Art. 125 din C. proc. civ. statuează că "În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului."

În speță, se constată că instanța de judecată a fost învestită cu două capete de cerere principale, însă alegația recurentei cu privire la cumularea valorii acestora nu poate fi reținută, prin raportare la dispozițiile art. 99 din C. proc. civ.. Potrivit acestui text de lege: "(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.

(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Raportat la aceste dispoziții legale, competența instanței nu se determină prin cumularea valorii capetelor de cerere principale.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Înalta Curte constată că valoarea indicată de recurentă ca fiind cea corectă, aferentă fiecărui capăt de cerere, în cuantum de 946.042 RON este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condițiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale vizează atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curții Constituționale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale.

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 20 iulie 2017.

Per a contrario, hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, cum este și cazul deciziei recurate în prezenta cauză, care a fost pronunțată la data de 3 noiembrie 2016, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, conform prevederilor art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 care prevăd că, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Având în vedere prevederile mai sus menționate, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, valoarea pretențiilor fiind sub valoarea legală enunțată, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă PAROHIA BISERICII SFÂNTUL SILVESTRU împotriva deciziei civile nr. 727A din 3 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2017.