ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3950/2013

HOTĂRÂRE
13.05.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3950/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a-V-a civilă, revizuienta

A.G.S. a solicitat în contradictoriu

cu intimata Asociația de Proprietari

14 noiembrie 2006 pronunțată de aceeași instanță, în temeiul dispozițiilor art.

322 pct. 2 C. proc. civ., susținând că decizia instanței de recurs este nelegală,

întrucât, cu prilejul rejudecării pricinii în fond, instanța nu s-a pronunțat asupra

cererii reconvenționale.

Tribunalul București, secția a-V-a civilă,

prin decizia nr. 146/R din 29 ianuarie 2008 a admis excepția tardivității, a respins

cererea de revizuire ca tardiv formulată și a dispus obligarea revizuentei la plata

sumei de 800 RON către intimată, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul prevăzut

de art. 322 pct. 2 din același cod, termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii

este de o lună și se calculează, în cazul hotărârilor pronunțate de instanța de

recurs, de la pronunțare.

Împotriva deciziei civile nr. 146/R din

29 ianuarie 2008 a declarat apel revizuienta A.G.S., cale de atac ce nu a fost motivată.

În

ședința publică de la 13 mai 2008, Curtea a invocat din oficiu

excepția inadmisibilității apelului pentru urm|ătoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 328 alin.

(1) C. proc. civ. „hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute

de lege, pentru hotărârea revizuită".

Așadar, Curtea a reținut că decizia

nr. 146/R/29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București este irevocabilă,

întrucât prin aceasta a fost soluționată cererea de revizuire îndreptată împotriva

deciziei civile nr. 1914 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de aceeași instanță, în

recurs, după casare cu reținere, iar potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs- chiar dacă prin acestea s-a soluționat

fondul pricinii- sunt irevocabile.

Prin urmare, decizia nr. 146/R/ din 29

ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a Civilă, fiind irevocabilă,

nu este susceptibilă de a fi atacată.

Prin decizia nr. 335/A din 13 mai 2008,

Curtea de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta A.G.S. împotriva

deciziei nr. 146 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a-V-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 355/A din 13 mai

2008 a Curții de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a declarat recurs, la 30 mai 2008 revizuenta A.G.S., cale de atac

nemotivată.

La termenul din 09 decembrie 2008, stabilit

pentru soluționarea recursului, constatând intervenit decesul recurentei-revizuente

A.G.S. (27 iunie 2008), Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea

judecății recursului, în raport de dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 din C.

proc. civ., față de împrejurarea că nu s-a solicitat termen pentru introducerea

în cauză a moștenitorilor.

Măsura suspendării a fost menținută prin

încheierile din 4 mai 2010, când s-a respins cererea de repunere pe rol formulată

de A.C., întrucât nu s-a făcut dovada deschiderii succesiunii defunctei și, apoi,

la 28 septembrie 2010.

Ulterior, la cererea lui A.C., care a solicitat

din nou repunerea pe rol a cauzei, s-a stabilit termen la data de 07 februarie 2012,

în vederea discutării acesteia.

Prin încheierea din 03 aprilie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, în temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea cauzei, constatând că niciuna

dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat, în scris,

judecarea în lipsă.

De la această dată, niciuna dintre părți

nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina, astfel că,

instanța supremă, din oficiu, a repus cauza pe rol prin rezoluția de la 04

iunie 2013, în vederea discutării perimării, acordând termen la data de 24 septembrie

2013, pentru când a citat legal părțile.

Înalta Curte constată perimat recursul

pentu considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1)

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu

se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

În

accepțiunea textului procedural mai sus evocat, perimarea

este reglementată de legiuitor ca o sancțiune aplicată părților, determinată de

atitudinea culpabilă a acestora, manifestată tocmai prin lipsa de stăruință a părților

în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de

desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea în nelucrare

a pricinii și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală

extinzându-și domeniul de aplicare și asupraicăilor de atac.

Așa fiind, pentru a interveni perimarea,

legea de procedură cere îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: cauza

să rămână în nelucrare din vina părții, iar rămânerea în nelucrare să dureze cel

puțin un an, în materie civilă.

În

raport de aceste considerente și având în vedere că, în cauză,

a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, interval de

timp în care părțile nu au efectuat niciun act de procedură, observând că nu a intervenit

nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta

Curte în temeiul art. 25;2 C. proc. civ., va constata, din oficiu, perimat recursul.

Constată perimat recursul declarat de revizuenta

A.G.S. împotriva deciziei nr. 355/A din 13 mai 2008 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

septembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-10-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1553/2016
re a revizuentului la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință. Prin Sentința civilă nr. 17557 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă cererea de r
ÎCCJ 2014-09-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală
acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația de proprietari X, prin reprezentant legal R.A., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, solicitând, în esență, admiterea plângerii. Prin decizia pen
ÎCCJ 2013-10-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3550/2013
probator, astfel că, reținând culpa procesuală a pârâtei-reclamante care a căzut în pretenții, a obligat-o în favoarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate pentru derularea litigiului în primă instanță. II. Împotr
ÎCCJ 2013-09-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2008/2014
în garanție P.C.I. și P.V. împotriva aceleiași sentințe și, în consecință, a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că au fost obligați reclamanții la plata sumei de 89.199,75 RON către pârâta SC A.C. SRL, a sumei de 6.753,55
ÎCCJ 2013-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6639/2013
în materie civilă, suma de 500 lei pentru ambii reclamanți, onorariu care va fi suportat de către stat, în baza dispozițiilor art. 19 alin. (1) din acest act normativ. Prin Decizia nr. 3294 din 28 iunie 2012, Înalta Curte a respins recursul
Sursă