ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3950/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3950/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursului civil de față,
constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a-V-a civilă, revizuienta
A.G.S. a solicitat în contradictoriu
cu intimata Asociația de Proprietari
XX. din București, Șos. C., sector 2, revizuirea deciziei civile nr. 1914 din
14 noiembrie 2006 pronunțată de aceeași instanță, în temeiul dispozițiilor art.
322 pct. 2 C. proc. civ., susținând că decizia instanței de recurs este nelegală,
întrucât, cu prilejul rejudecării pricinii în fond, instanța nu s-a pronunțat asupra
cererii reconvenționale.
Tribunalul București, secția a-V-a civilă,
prin decizia nr. 146/R din 29 ianuarie 2008 a admis excepția tardivității, a respins
cererea de revizuire ca tardiv formulată și a dispus obligarea revizuentei la plata
sumei de 800 RON către intimată, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut
că potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul prevăzut
de art. 322 pct. 2 din același cod, termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii
este de o lună și se calculează, în cazul hotărârilor pronunțate de instanța de
recurs, de la pronunțare.
Împotriva deciziei civile nr. 146/R din
29 ianuarie 2008 a declarat apel revizuienta A.G.S., cale de atac ce nu a fost motivată.
În
ședința publică de la 13 mai 2008, Curtea a invocat din oficiu
excepția inadmisibilității apelului pentru urm|ătoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 328 alin.
(1) C. proc. civ. „hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute
de lege, pentru hotărârea revizuită".
Așadar, Curtea a reținut că decizia
nr. 146/R/29 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București este irevocabilă,
întrucât prin aceasta a fost soluționată cererea de revizuire îndreptată împotriva
deciziei civile nr. 1914 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de aceeași instanță, în
recurs, după casare cu reținere, iar potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2)
pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs- chiar dacă prin acestea s-a soluționat
fondul pricinii- sunt irevocabile.
Prin urmare, decizia nr. 146/R/ din 29
ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a Civilă, fiind irevocabilă,
nu este susceptibilă de a fi atacată.
Prin decizia nr. 335/A din 13 mai 2008,
Curtea de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta A.G.S. împotriva
deciziei nr. 146 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a-V-a civilă.
Împotriva deciziei nr. 355/A din 13 mai
2008 a Curții de Apel București, secția a-III-a civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, a declarat recurs, la 30 mai 2008 revizuenta A.G.S., cale de atac
nemotivată.
La termenul din 09 decembrie 2008, stabilit
pentru soluționarea recursului, constatând intervenit decesul recurentei-revizuente
A.G.S. (27 iunie 2008), Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea
judecății recursului, în raport de dispozițiile art. 243 alin. (1) pct. 1 din C.
proc. civ., față de împrejurarea că nu s-a solicitat termen pentru introducerea
în cauză a moștenitorilor.
Măsura suspendării a fost menținută prin
încheierile din 4 mai 2010, când s-a respins cererea de repunere pe rol formulată
de A.C., întrucât nu s-a făcut dovada deschiderii succesiunii defunctei și, apoi,
la 28 septembrie 2010.
Ulterior, la cererea lui A.C., care a solicitat
din nou repunerea pe rol a cauzei, s-a stabilit termen la data de 07 februarie 2012,
în vederea discutării acesteia.
Prin încheierea din 03 aprilie 2012,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, în temeiul art.
242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea cauzei, constatând că niciuna
dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat, în scris,
judecarea în lipsă.
De la această dată, niciuna dintre părți
nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina, astfel că,
instanța supremă, din oficiu, a repus cauza pe rol prin rezoluția de la 04
iunie 2013, în vederea discutării perimării, acordând termen la data de 24 septembrie
2013, pentru când a citat legal părțile.
Înalta Curte constată perimat recursul
pentu considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1)
C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire
și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu
se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".
În
accepțiunea textului procedural mai sus evocat, perimarea
este reglementată de legiuitor ca o sancțiune aplicată părților, determinată de
atitudinea culpabilă a acestora, manifestată tocmai prin lipsa de stăruință a părților
în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de
desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea în nelucrare
a pricinii și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală
extinzându-și domeniul de aplicare și asupraicăilor de atac.
Așa fiind, pentru a interveni perimarea,
legea de procedură cere îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume: cauza
să rămână în nelucrare din vina părții, iar rămânerea în nelucrare să dureze cel
puțin un an, în materie civilă.
În
raport de aceste considerente și având în vedere că, în cauză,
a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, interval de
timp în care părțile nu au efectuat niciun act de procedură, observând că nu a intervenit
nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta
Curte în temeiul art. 25;2 C. proc. civ., va constata, din oficiu, perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de revizuenta
A.G.S. împotriva deciziei nr. 355/A din 13 mai 2008 a Curții de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24
septembrie 2013.