ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 36/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 36/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Mangalia prin Primar a chemat-o în judecată pe pârâta A. S.A. solicitând instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună suspendarea efectelor art. 2.6 din actul adițional nr. x din 20 decembrie 2018 la contractul de credit de investiții nr. x din 28 decembrie 2017.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
La termenul de la 12 noiembrie 2019, reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Mangalia, argumentând că părțile au stabilit competența teritorială pentru soluționarea litigiilor prin contractul de credit, respectiv circumscripția în raza căreia este situat sediul băncii, în speță Judecătoria Sectorului 3 București. Prin sentința nr. 1622 din 12 noiembrie 2019, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Mangalia, invocată de reclamant, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că părțile au convenit, în mod expres, ca litigiile dintre acestea să fie soluționate de instanțele judecătorești în circumscripția cărora se află situat sediul băncii. Având în vedere obiectul cauzei și ținând cont de dispozițiile art. 126 C. proc. civ., precum și de caracterul normelor de competență incidente în cauză - acela de norme de ordine privată, de la care părțile pot deroga -, instanța a dat eficiență clauzei care reflectă voința părților.
Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin sentința nr. 13558 din 12 decembrie 2019, pronunțată în același dosar, Judecătoria Sectorului 3 București a admis, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
În esență, instanța a reținut că nerespectarea normelor care reglementează o competență teritorială relativă (în sensul art. 129 alin. (3) C. proc. civ.), poate fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.
În cauză, față de obiectul cererii, necompetența teritorială a Judecătoriei Mangalia era de ordine privată, excepția de necompetență putând fi invocată doar de către pârâtă prin întâmpinarea formulată în termen legal. Dar în cauză excepția a fost invocată de către reclamant, și nu de pârâtă.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Mangalia competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanța competentă din punct de vedere teritorial se stabilește prin coroborarea dispozițiilor art. 113, 116 și 126 C. proc. civ.
În temeiul acestor prevederi legale, Curtea reține că, față de obiectul cauzei, competența teritorială este alternativă, și nu exclusivă. Ca urmare părțile au dreptul de a stabili instanța competentă prin act scris, astfel cum au procedat. Potrivit dispozițiilor contractului de credit încheiat între părți, acestea au convenit că, pentru litigiile și neînțelegerile de orice fel dintre ele, competența aparține instanțelor judecătorești în circumscripția cărora se află situat sediul băncii, respectiv sediul pârâtei A. S.A., aflat în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamantul și-a exercitat acest drept în momentul în care a ales să depună cererea de chemare în judecată la Judecătoria Mangalia. Nu există nicio dispoziție legală care să îi dea reclamantului dreptul de face o altă alegere de competență ulterior momentului sesizării instanței. Ca urmare, reclamantul nu avea dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale la primul termen de judecată, moment care este ulterior momentului sesizării instanței.
Conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale nici prin întâmpinare, nici la primul termen de judecată. Excepția a fost invocată de reclamant, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe. Din analiza textului de lege evocat mai sus rezultă cu claritate că numai pârâta poate invoca o astfel de excepție.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2020.