ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1032/2022

HOTĂRÂRE

04.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1032/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 decembrie 2021 pe rolul Judecătoriei Mangalia, sub număr de dosar x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței să încuviințeze, pe calea ordonanței presedințiale, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligativitatea în sarcina pârâtei de a nu întreprinde demersuri în scopul deposedării reclamantei de nava C., până la soluționarea dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 997, C. proc. civ., art. 15, art. 1350 și urm. art. 1549-1554 și prevederile art. 1777 și urm. C. civ.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, funcționale și materiale a Judecătoriei Mangalia, invocând cap. 10 din contractual de bre-boat nr. x/03.01.2019 ce stă la baza pretențiilor reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 186 din 14 februarie 2022, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanței, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Mangalia examinând excepția de necompetență teritorială, invocată, a reținut că, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 10 din contractul de bre-boat nr. x/03.01.2019, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Având în vedere art. 10 din contractul de bre-boat nr. x/03.01.2019 prin care părțile au stabilit, s-a apreciat că în speță, competența de soluționare a oricăror litigii izvorâte din contractul menționat ca fiind a instanțelor din Municipiul București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 17 martie 2022, Judecătoria Sectorului 4 București a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu.

Instanța a reținut că potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, iar, în speță, există un litigiu de fond, înregistrat pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. x/2021, astfel încât cererea de ordonanță președințială trebuia îndreptată la aceeași instanță, în temeiul art. 123 C. proc. civ.

Astfel, până la o eventuală soluție judecătorească prin care să se constate, în dosarul de fond, o altă competență, aceasta nu poate rezulta decât din cererea înregistrată pe rolul său, nefiind în căderea instanței competente să judece ordonanța președințială să stabilească instanța competentă să se pronunțe asupra fondului și, implicit, instanța competentă să soluționeze ordonanța președințială.

Totodată, chiar și în situația în care s-ar analiza în prezenta cauză competența raportat la fondul dreptului, Judecătoria Sectorului 4 București a arătat că tot Judecătoria Mangalia este instanța competentă să judece prezenta ordonanță președințială, față de art. 126 C. proc. civ. coroborat cu cap. 10 din contractul de bare-boat nr. x/03.01.2019 în care părțile au inserat o clauză atributivă de competență, stabilită exclusiv în favoarea reclamantei, iar voința reclamantei a fost exprimată prin introducerea acțiunii la Judecătoria Mangalia (pârâta având sediul în Municipiul Mangalia), și reiterată în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 3403 din 17 martie 2022, Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Mangalia. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Mangalia competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Mangalia și Judecătoria Sectorului 4 București a fost generat de modul de interpretare și de aplicare a clauzei convenită de părțile aflate în litigiu, la Cap. 10 din contractul de bare-boat nr. x/03.01.2019.

Conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Se constată că părțile au inserat o clauză atributivă de competență la Cap. 10 din contractul de bare-boat nr. x/03.01.2019 încheiat, prin care au stipulat că divergențele dintre acestea în legătură cu executarea contractului vor fi soluționate pe cale amiabilă sau prin intermediul instanțelor judecătorești din Municipiul București.

Această clauză atributivă de competență teritorială a fost stabilită exclusiv în favoarea reclamantei, care are sediul în sectorul 4 al Municipiului București, pârâta având sediul în Municipiul Mangalia.

Înalta Curte subliniază că o clauza contractuală, atributivă de competență teritorială, prin care se derogă de la dispozițiile dreptului comun, prevăzută în beneficiul părții care are calitatea de reclamant în raportul procesual, nu justifică, de plano, admiterea excepției de necompetență teritorială în ipoteza în care reclamantul alege totuși să învestească instanța de la sediul pârâtului, urmând astfel regula statuată prin dispozițiile procedurii civile (art. 107 C. proc. civ.).

Prin urmare, dreptul de opțiune în sensul de a sesiza fie instanța desemnată prin clauza atributivă de competență, fie instanța competentă potrivit legii, aparține reclamantei, iar, în cauză, alegerea reclamantei de a renunța la beneficiul stabilit convențional și de a introduce acțiunea la Judecătoria Mangalia nu poate fi cenzurată.

Partea pârâtă, invocând excepția de necompetență teritorială a instanței, rămâne ținută să arate prejudiciul sau vătămarea produsă prin renunțarea reclamantului la beneficiul clauzei atributive de competență, or, în speță, pârâta nu este prejudiciată în niciun fel, ci, din contră, este avantajată, având posibilitatea de a se judeca la instanța sediului său, fără a efectua cheltuieli suplimentare pentru susținerea cauzei în jurisdicția altei instanțe.

Pentru rațiunile înfățișate, cu aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.