ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1987/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Constanța sub număr de dosar x/2020, reclamanta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" S.A. Constanța, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanței să constate că pârâta nu mai poate utiliza terenurile portuare și celelalte elemente de infrastructură portuară care aparțin domeniului public din incinta portului Constanța și a portului Mangalia, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2641 din 10 martie 2021 a Judecătoriei Constanța s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 848 din 1 iulie 2021 pronunțată de Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civile a Tribunalului Constanța și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, sub nr. x/2020*.

Prin sentința civilă nr. 3797 din 1 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalului Constanța, secția a I-a civilă, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției I Civile a Tribunalului Constanța și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile a Tribunalului Constanța, s-a constatat ivit conflictul negativ și înaintată cauza Curții de Apel Constanța, secția Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 1/C din 10 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost stabilită competența material procesuală de soluționare a dosarului nr. x/2020 privind acțiunea civilă formulată de către reclamanta C.N. ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., având ca obiect acțiune în constatare, în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 465 din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția nulității cererii de chemare în judecată; a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată; a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. prin care s-a solicitat să se constate că pârâta S.C. A. S.A. nu mai poate utiliza terenurile portuare și celelalte elemente de infrastructură portuară care aparțin domeniului public, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 481 din 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în dosarul nr. x/2020, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. a declarat recurs solicitând, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei către instanța de fond, spre o nouă judecată.

În argumentarea recursului, subsumat motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., susține, în esență, că instanța de apel a respins în mod greșit criticile aduse soluției instanța de fond de admitere a excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, cu încălcarea prevederilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora: "autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cete prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

În ceea ce privește incidența motivului de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., consideră că instanța de apel a reținut în mod eronat (ca și instanța de fond) existența unei/unor ipotetice acțiuni în realizare, interpretând și aplicând în mod greșit dispozițiile art. II alin. (5), (6) și 10 din Legea nr. 235/2017 coroborat cu art. 35 C. proc. civ.

În egală măsură, în opinia recurentei, soluția instanței de apel încalcă dispozițiile art. 481 C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest context, apreciază că instanța de apel a creat recurentei o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, deoarece a instituit în sarcina acesteia obligația formulării unei acțiuni suplimentare (de obligare la încheierea contractului chiar și în caz de refuz), ceea ce îngreunează în mod substanțial punerea în aplicare de către recurentă a dispozițiilor art. II punctul 10 din Legea nr. 235/2017.

Totodată, apreciază că motivarea instanței de apel este contradictorie, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând, în esență, respingerea acestuia, ca inadmisibil.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 9 octombrie 2023 recurenta-reclamantă a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și o cerere prin care a solicitat suspendarea judecății recursului până la soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Prioritar, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, având în vedere următoarele argumente:

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că:

"Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Temeiul juridic invocat de recurentă în vederea suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, respectiv dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferind judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri; în egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor nu impietează asupra efectivității dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuție însăși substanța. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Suspendarea facultativă este reglementată prin norme dispozitive, instanța de judecată fiind cea chemată să decidă asupra oportunității ei, în vederea unei bune administrări a justiției.

Obiectivul esențial la analizarea oportunității suspendării procesului are la bază preîntâmpinarea transformării posibilității acordate părții de a solicita suspendarea într-o formă de abuz procesual, fiind astfel evitată temporizarea procesului și, totodată, garantat dreptul la un proces echitabil prin soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Înalta Curte constată că, în raport de ansamblul circumstanțelor cauzei, în speță nu se impune suspendarea judecării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. dau efect juridic deciziilor Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții din acestea, și anume dreptul persoanelor prevăzute de lege de a exercita calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii definitive prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția.

În aceste condiții, în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, recurenta are la dispoziție un remediu procedural pus la dispoziție de legiuitor, context în care dispoziția de respingere a cererii privind suspendarea judecății recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu îngrădește accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.A. prin întâmpinare, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalității căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind navigația civilă și activitatea în porturi.

Recursul vizează decizia civilă nr. 481 din 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A., fiind astfel menținută sentința civilă nr. 465 din 14 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă.

Se constată că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ "ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME" S.A. a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 35 C. proc. civ. și art. II din Legea nr. 235/2017 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și serviciile în porturi, constatarea inexistenței dreptului pârâtei A. S.A. de a utiliza terenurile portuare și celelalte elemente de infrastructură portuară.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, având în vedere și temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. II din Legea nr. 235/2017 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și serviciile în porturi, se constată că prezentul litigiu vizează activitatea în porturi, iar temeiul acțiunii în constatare provocatorie, respectiv art. 35 C. proc. civ., nu exclude aplicabilitatea prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prin care legiuitorul a restrâns aria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs.

Cum textul legal al art. 483 alin. (2) C. proc. civ. exclude dreptul la recurs în litigiile privind activitatea în porturi, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. împotriva deciziei civile nr. 481 din 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-reclamante COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. la plata sumei de 5950 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. S.A., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății, ca neîntemeiată.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. împotriva deciziei civile nr. 481 din 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Obligă pe recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. la plata sumei de 5950 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. S.A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2023.