ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2017

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost suspendată judecata contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1330 din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata Academia de Studii Economice.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 787 R din 3 septembrie 2015 de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul admiterii recursului, casării încheierii recurate și trimiterii cauzei pentru continuarea judecății la același tribunal. Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei privind contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile 1330 din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata Academia de Studii Economice, pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 756 din 10 octombrie 2016 de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului.

A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a susținut că decizia nr. 756/10.10.2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este contradictorie deciziei nr. 787/3.09.2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, susținându-se că prin prima decizie s-a respins recursul la suspendare, iar prin cea de-a doua s-a admis. S-a învederat că cele două decizii au fost pronunțate în aceeași pricină, respectiv recurs la suspendarea cauzei nr. 258/3/2014, cu a1 în 2015 și cu a2 în 2016, fiind aceleași părți, cu aceeași calitate.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a mai arătat că după pronunțarea deciziei nr. 787/3.09.2015, deși pentru termenul de la tribunal din 19 septembrie 2015 a trimis dovada imposibilității de prezentare, care însă nu se află la dosarul nr. x/2014, completul a suspendat din nou cauza, ignorând cererea sa de amânare.

Analizând cererea de revizuire, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru considerentele care succed:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind invocată contradictorialitatea dintre decizia nr. 756/10.10.2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și decizia nr. 787/3.09.2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Verificând actele dosarului, se constată că litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 a fost suspendat inițial la data de 7 martie 2014, pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 C. proc. civ.

La data de 18 mai 2015, contestatorul a depus recurs la încheierea de suspendare din data de 7 martie 2014, formându-se astfel dosarul nr. x/2014 Prin hotărârea nr. 787/03.09.2015 pronunțată în acest dosar, s-a admis recursul, s-a casat încheierea atacată și s-a dispus continuarea judecății.

Astfel, în acest dosar, a fost fixat termenul de 18 septembrie 2015, în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, după soluționarea cererii de recurs.

La data de 18 septembrie 2015, cauza a fost din nou suspendată, pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 C. proc. civ.

La data de 14 septembrie 2016, contestatorul A. a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare din data de 18 septembrie 2015, formându-se astfel dosarul cu nr. x/2014 Prin decizia nr. 756/10.10.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, instanța a respins recursul ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceleași calități procesuale.

Din textul menționat rezultă că legiuitorul a impus o condiție generală de admisibilitate a unei cereri de revizuire și anume aceea ca hotărârile potrivnice să fie definitive sau să fie pronunțată în recurs cu evocarea fondului.

Din această perspectivă, se constată că în speță această condiție nu este îndeplinită întrucât, în primul litigiu soluționat prin decizia nr. 787 R din 3 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța a dispus admiterea recursului și casarea încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei pentru continuarea judecății, iar în cel de al doilea litigiu soluționat prin decizia nr. 756 din 10 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța a respins ca inadmisibil recursul.

În plus, rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Revizuirea poate fi solicitată în ipoteza existenței unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire.

Asemenea hotărâri trebuie să fie definitive, să fie pronunțate între aceleași părți, având aceeași calitate, în una și aceeași pricină, dar în dosare diferite, și nu în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale. Ca atare, cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în situațiile în care hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză și în același dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți. În speță, se constată că este incidentă această ipoteză.

În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 756 din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 756 din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2017.