ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2016

Decizia nr. 430/2016

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva completului de judecată din data de 10 aprilie 2013, format din doamnele judecător B., C. și D., învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/2/2012, având ca obiect contestație în anulare. A fost amendată petenta cu suma de 700 RON, conform art. 1081 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a formulat cerere de recurs, iar prin decizia nr. 2220 din 4 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul.

În argumentarea acestei soluții, s-a reținut, în esență, că la termenul de judecată din 17 septembrie 2014, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ., excepție a cărei discutare a fost prorogată și, ulterior, a fost menținută, având în vedere cererile de recuzare formulate de recurentă împotriva completului de judecată învestit cu soluționarea prezentului recurs.

În ședința publică de la 18 februarie 2015, Înalta Curte a solicitat recurentei să pună concluzii asupra excepției inadmisibilității recursului, însă recurenta A. a refuzat arătând că înțelege să recuze instanța.

La termenul de judecată din 4 noiembrie 2015, la strigarea cauzei pentru amânare, solicitată de recurenta A. în temeiul art. 126 C. proc. civ., Înalta Curte a pus din nou în discuție inadmisibilitatea recursului și a dispus lăsarea dosarului la ordine, iar urmare a cererii de recuzare formulată de recurentă, a dispus reluarea cauzei după soluționarea cererii de recuzare.

S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile legii hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată asupra contestației în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., „încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul".

În speță, s-a constatat că încheierea din camera de consiliu de la 9 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este o încheiere premergătoare, prin care a fost respinsă ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva completului de judecată din data de 10 aprilie 2013, format din doamnele judecător B., C. și D., învestit cu soluționarea contestației în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1011 din 31 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2/2005, prin care au fost soluționate recursurile declarate de A. și E.

Așa fiind, întrucât încheierea atacă este o hotărâre irevocabilă, prin urmare, nesusceptibilă de recurs în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul formulat de recurenta A. este inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 320 alin. (3) și art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 34 alin. (2) din același cod.

Împotriva deciziei nr. 2220 din 4 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a formulat cerere de revizuire revizuenta A..

La data de 24 februarie 2016, revizuenta a depus la dosarul cauzei motivele cererii de revizuire, prin care a invocat dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că la termenul la care instanța de recurs a rămas în pronunțare, a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, în condițiile în care deși la prima strigare a cauzei, a învederat instanței că la ora 10,30 trebuie să se fie prezentă la A.S.E, având funcția de profesor universitar, cauza a fost soluționată.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând, cu prioritate, admisibilitatea cererii de revizuire de față, în raport cu prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și în consecință nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În cauza dedusă judecății, revizuenta A. a solicitat revizuirea unei hotărâri irevocabile, pronunțate în soluționarea unui recurs, hotărâre prin care recursul a fost respins ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul" se poate cere în cele nouă cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text.

În speță, hotărârea a cărei revizuire se cere nu se încadrează în niciuna dintre categoriile statuate de legiuitor prin norma legală anterior evocată ca fiind susceptibile de retractare pe calea revizuirii, având în vedere că decizia atacată nu evocă fondul, prin această decizie respingându-se recursul ca inadmisibil. Pe cale de consecință, Înalta Curte impune concluzia că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, aceasta nerespectând premisa stabilită prin art. 322 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2220 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2220 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2016.