ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub dosar nr. x/2019, petenta A. S.A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 1730 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2018.

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin încheierea din 16 ianuarie 2019 a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 1730 din 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Iași, formulată de petenta A. S.A., în contradictoriu cu intimatul B..

A dispus restituirea către petentă a cauțiunii în sumă de 4.430,55 RON consemnată la C. S.A. la data de 9 ianuarie 2019.

A obligat petenta să plătească intimatului suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, cererea nefiind întemeiată în drept.

În ceea ce privește memoriul de recurs, recurentul a arătat că își exprimă nemulțumirea față de încheierea atacată doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, care au fost admise în parte, prin reducerea acestora de la 1.500 RON la 500 RON.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul admiterii lor în totalitate.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 3 iulie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se nulitatea recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 8 iulie 2019, recurentul depunând concluzii scrise pe aspectul nulității cererii de recurs.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

În speță, se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentului vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de apel, critică, ce vizează aspecte de netemeinicie și care nu poate fi examinată prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate de către recurent.

Potrivit deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, în materia recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legii art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, se constată că prin cererea de recurs, recurentul nu a indicat și nici nu a dezvoltat în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanța de recurs.

Așadar, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În consecință, se constată că recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către Curtea de Apel Iași când a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 1730 din 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Iași, formulată de petenta A. S.A. și când a dispus reducerea cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din același cod va anula recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2020.