Decizia nr. 295/2020 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 17.10.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Feroviară Română - A.F.E.R. contestație împotriva deciziei nr. 1030/2547/02.10.2018, prin care s-a dispus încadrarea temporară a reclamantului pe o perioada de 6 luni în funcția de consilier director general la Compartimentul Consilieri Director General din cadrul pârâtei, solicitând să se dispună: - anularea deciziei nr. 1030/2547/02.10.2018 emisă de pârâtă, reîncadrarea reclamatului în funcția de "șef departament la Departamentul Inspector Șef" din cadrul structurii Autoritatea de Siguranță Feroviară Română - A.S.F.R. din cadrul pârâtei A.F.E.R., conform art. 56 alin. (3) din Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă București sub nr. x/14.08.2018 și a cap. L lit. e) din actul adițional nr. x/25.06.2018 la contractul individual de muncă nr. x/02.05.2001, în aplicarea dispozițiilor art. 41 din Constituția României; - plata diferenței de drepturi salariale dintre cele cuvenite pentru postul de "șef departament la Departamentul Inspector Șef" și cel de "consilier director general la Compartimentul Consilieri Director General" din cadrul pârâtei A.F.E.R., începând cu data de 02.10.2018 și până la reîncadrarea efectivă pe postul cuvenit reclamantului. În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 53/2003 republicată, art. 1.270 C. civ., art. 41, 73, 108 din Constituția României, art. 4 alin. (3), art. 13 din Legea nr. 24/2000. La data de 20.11.2018, pârâta Autoritatea Feroviară Română - A.F.E.R. a formulat cerere reconvențională, prin a invocat nulitatea actului adițional nr. x/25.06.2018, precum și nulitatea pct. L, lit. e) din actul adițional nr. x/08.05.2018 la contractul individual de muncă nr. x/02.05.2001. În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 477/2004, art. 8 Codul Muncii, art. 14 C. civ., H.G. nr. 626/1998 cu toate modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 2456/24.04.2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, invocată de către reclamantul-pârât cu privire la cererea reconvențională. A fost admisă cererea de chemare în judecată principală formulată de reclamantul A. și anulată decizia nr. 1030/2547/02.10.2018. Totodată, s-a dispus încadrarea reclamantului în funcția de șef departament la Departamentul Inspector Sef din cadrul structurii Autoritatea de Siguranță Feroviară Română A.S.F.R. din cadrul pârâtei A.F.E.R. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre drepturile salariale achitate și cele cuvenite pentru funcția de șef departament începând cu data de 02.10.2018 până la încadrarea efectivă, conform prezentei hotărâri. A fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, Autoritatea Feroviară Română - A.F.E.R. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub dosar nr. x/2018. La 07.08.2019, B. a formulat cerere de intervenție accesorie, conform art. 63 alin. (2) C. proc. civ., în sprijinul apelantei-pârâte Autoritatea Feroviară Română și în contradictoriu cu reclamantul A., susținând că are un interes determinat, legitim, personal, născut și actual, în condițiile în care era încadrat pe o perioadă nedeterminată în funcția de Șef Departament gradul II la Departamentul Inspector Șef din cadrul structurii A.S.F.E.R. potrivit Deciziei nr. 16a/7.11.2018 a Directorului A.S.F.R., iar prin sentința civilă apelată s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de Șef Departament la Departamentul Inspector Sef din cadrul aceluiași angajator urmare a anulării deciziei nr. 1030/2547/02.10.2018.

Prin încheierea din 18.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că intervenientul B., ce pretinde aceeași funcție cu cea ocupată de reclamant, are un raport de muncă distinct cu pârâta și că prezentul litigiu, ce are ca obiect doar legalitatea Deciziei AFER nr. 1030/2547/02.10.2018, nu produce consecințe juridice în privința propriului său raport de muncă.

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., încheierea recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură reglementate de art. 61 C. proc. civ., precum și încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. După prezentarea situației de fapt, recurentul a susținut că la termenul din 18.12.2019, instanța a acordat cuvântul asupra solicitării intimatului de a recalifica cererea de intervenție accesorie într-o cerere de intervenție principală, deoarece ar fi pretins un drept propriu în cauză, iar apărările invocate nu ar fi în sprijinul apelantei-pârâte. Ulterior, instanța a respins această solicitare, iar prin încheierea din 18.12.2019 a respins cererea de intervenție accesorie ca fiind inadmisibilă. Recurentul a susținut că sunt îndeplinite condițiile esențiale ale admisibilității intervenției voluntare, cerințe desprinse din art. 61 C. proc. civ. și că are un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în formularea cererii de intervenție în sprijinul apelantei-pârâte, în condițiile în care prima instanță a admis cererea introductivă a reclamantului A., în sensul ca a dispus încadrarea acestuia în funcția de Șef Departament la Departamentul Inspector Șef din cadrul structurii A.S.F.R. din cadrul apelantei A.F.E.R., funcție în care salariatul B. era încadrat pe o perioadă nedeterminată, prin decizia nr. 16a/07.11.2018 și concretizată prin încheierea, cu acordul părților, a Actului adițional nr. x/12.11.2018. Recurentul a mai susținut că în prezent ocupă funcția de Șef Departament, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 4487/08.08.2019, în dosarul nr. x/2019, de Tribunalul București, prin care i-a fost admisă acțiunea, în sensul reintegrării pe postul de Șef Departament gradul II la Departamentul Inspector Șef din cadrul structurii A.S.F.R. din cadrul A.F.E.R., angajatorul fiind obligat și la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite. Așadar, interesul propriu al recurentului-intervenit în formularea cererii de intervenție accesorie este tocmai acela de a își păstra funcția în care este încadrat în prezent. Acesta este folosul practic, direct și imediat pe care-1 va obține recurentul-intervenient prin pronunțarea unei hotărâri în favoarea părții pe care o apără. În prezent există două hotărâri judecătorești prin care s-au dispus încadrarea intimatului-reclamant având în vedere că acesta nu a mai ocupat niciodată funcția de Șef Departament la Departamentul Inspector Șef, respectiv reîncadrarea salariatului-intervenient pe aceeași funcție. Contrar susținerilor intimatului-reclamant din fata instanței de apel, toate apărările sunt aduse în sprijinul apelantei, în special, dezvoltarea apărărilor apelantei din cererea reconvențională cu privire la abuzul de drept săvârșit de intimatul-reclamant, care a profitat în interes personal, într-un mod excesiv si nerezonabil, de funcția de Director A.S.F.R. pe care o deținea în acel moment, a întocmit Actul adițional nr. x/25.06.2018, introducând o clauză abuzivă, respectiv pct. L lit. e), prin care s-a stabilit ca la eliberarea din funcția de Director A.S.F.R. va trece pe funcția și postul de Șef Departament la Departamentul Inspector Șef din cadrul structurii A.S.F.R., făcând abstracție de prevederile art. 56 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă. În final, recurentul a mai arătat faptul că inclusiv intimatul-reclamant a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul A.F.E.R. în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului București, aceasta fiind admisă în principiu. Pentru aceste motive, recurentul a solicitat instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu ale cererii de intervenție accesorie, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului.

Intimata Autoritatea Feroviară Română a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului, întrucât sunt întrunite toate condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie.

Intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să îl admită pentru următoarele considerente: Criticile recurentului vizând soluționarea greșită a admisibilității în principiu a cererii sale de intervenție accesorie, prin care se susține că instanța a apreciat greșit asupra condiției interesului personal și legitim al intervenientului, ca și condiție reglementată de art. 61 C. proc. civ., sunt întemeiate. Astfel, în cauză se constată că, în etapa admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie instanța a respins inițiativa introducerii în proces a terțului B., apreciind că acesta nu justifică un interes personal și legitim, care să constea în apărarea unui drept sau a unui interes propriu, suplimentar celui al pârâtei în folosul căreia a intervenit. Demersul judiciar al intervenientului B. în formularea cererii de intervenție accesorie în sprijinul apelantei-pârâte Autoritatea Feroviară Română - A.F.E.R. este justificat de împrejurarea că acesta tinde la menținerea și păstrarea funcției în care este încadrat în prezent, respectiv cea de Șef departament la Departamentul Inspector Șef din cadrul structurii Autoritatea de Siguranță Feroviară Română - A.S.F.R. din cadrul pârâtei, caracterizând astfel interesul intervenției și caracterul personal al acesteia care derivă din menținerea postului său actual, în relație directă cu scopul acțiunii ce face obiectul litigiului. Recurentul-intervenient a fost încadrat în această funcție pe perioadă nedeterminată, anterior funcției deținute de reclamantul A., conform deciziei nr. 16a/07.11.2018, tot ca urmare a unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința nr. 4487/08.08.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019. Prin cererea formulată, recurentul sprijină poziția procesuală a pârâtei din cererea reconvențională și, totodată, interesul propriu în păstrarea funcției în care este încadrat, în contextul în care prin hotărârea primei instanțe pronunțată în cauză, respectiv sentința nr. 2456/24.04.2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus încadrarea intimatului-reclamant A. în funcția de Șef departament la Departamentul Inspector Șef din cadrul structurii Autoritatea de Siguranță Feroviară Română - A.S.F.R. din cadrul pârâtei. Așadar, se observă că instanța de apel a făcut o analiză greșită a argumentelor invocate în sprijinul, statuând eronat asupra inexistenței condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie, cu încălcarea prevederilor de al art. 61 C. proc. civ., deoarece a apreciat eronat asupra interesului propriu și legitim al intervenientului, motiv pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de intervenient, va casa încheierea atacată, urmând a trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.