ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 257/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/2013 reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâții B. și S.C. C. S.R.L., solicitând a se dispune excluderea asociatului B. și repartizarea părților sociale către celălalt asociat.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție respinsă prin încheierea din data de 11 iunie 2014.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună excluderea reclamantului din cadrul societății S.C. C. S.R.L., atribuirea părților sociale deținute de reclamantul-pârât către celălalt asociat B., autorizarea funcționării S.C. C. S.R.L. cu unic asociat, pârâtul-reclamant B., cu modificarea corespunzătoare a prevederilor actului constitutiv al societății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 412 din 11 martie 2015 Tribunalul Tulcea a respins acțiunea principală formulată de reclamantul A., ca nefondată, respingând cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât A., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A. și pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2015 Curtea a încuviințat proba cu expertiză contabilă, fiind desemnat prin extragere aleatorie expert contabil D., și a pus în vedere ambelor părți să pună la dispoziția expertului contabil toate actele contabile deținute în fapt și în drept, cu indicarea locului în care acestea se află în situația în care nu sunt în posesia părților, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 242 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 26 mai 2016 Curtea a constatat că expertiza contabilă nu a fost întocmită datorită faptului că părțile nu au pus la dispoziția expertului contabil toate documentele contabile, extracontabile relevante pentru realizarea expertizei, dispunând ca pentru termenul următor, societatea S.C. C. S.R.L. să pună la dispoziția instanței, în baza art. 293 alin. (1) C. proc. civ., înscrisurile considerate relevante, respectiv facturi pe anii 2014 - 2015, balanțele aferente anilor 2014 - 2015, bilanțul pe anul 2015, pentru întocmirea raportului de expertiză contabilă.

Întrucât părțile nu au îndeplinit obligațiile fixate în sarcina lor de către instanță, nedepunând până la acest termen de judecată toate documentele contabile, extracontabile și înscrisurile solicitate intimatei-pârâte S.C. C. S.R.L., Curtea a dispus prin încheierea din 16 iunie 2016 suspendarea judecății apelurilor promovate de reclamantul A. și de pârâtul B. în temeiul art. 242 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-reclamant A. solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare și de continuare a judecății.

Critica recurentului vizează, în esență, faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 242 C. proc. civ., în condițiile în care nu există o culpă a sa care să justifice măsura suspendării judecății dispusă de instanță.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte examinând cererea de recurs constată următoarele:

Conform extrasului de pe portalul instanțelor cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 al Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și în care s-a pronunțat încheierea recurată are fixat termen de soluționare la data de 9 martie 2017.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. orice cerere, inclusiv exercitarea unei căi de atac, poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a inițiat demersul judiciar, în oricare dintre formele concrete de manifestare ale acestuia.

În speță, folosul practic urmărit de recurent, prin exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care instanța de apel a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ., este reluarea judecății.

Interesul, ca și condiție de exercitare a unui demers judiciar trebuie verificat pe tot parcursul procesului.

Astfel, dacă la momentul promovării recursului interesul recurentului era născut, legitim și actual, ulterior, prin reluarea judecății în cauza, în care s-a pronunțat încheierea recurată, acesta și-a pierdut actualitatea, motiv pentru care recursul urmează a fi respins pentru lipsa interesului ca și condiție de exercițiu a acestei căii de neformare.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 16 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 februarie 2017.