ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 20/2017

Asupra recursului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 29.11.2013, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 247.512,5 euro (1.101.430,62 RON), reprezentând cota-parte indiviză de 1/2 din sumele încasate cu titlu de preț din vânzarea unui număr de 10 apartamente proprietate comună a părților, situate în București, str. x, bl. 19. 3 și scara nr. 5, a sumei de 27.461,7 euro (122.204,56 RON), reprezentând dobânda penalizatoare, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 212/19.02.2015, Tribunalul București, secția V-a civilă a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 247.512,5 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 din prețul încasat pentru vânzarea apartamentelor proprietate comună și a mai obligat pârâtul la plata sumei de 27.461,7 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând dobânda penalizatoare, pe perioada cuprinsă între data încasării prețului și data formulării acțiunii și în continuare, până la achitarea integrală a debitului.

Împotriva sentinței sus-menționate, pârâtul C. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 571 A/24.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinței civile nr. 212/19.02.2015 pronunțate de Tribunalul București, secția V-a civilă, precum și cererea apelantului-pârât privind cheltuielile de judecată, luându-se act că intimații-reclamanți și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor recurate, respectiv trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în principal Judecătoriei Sectorului 2 ca instanță de fond competentă, iar în subsidiar instanței de apel, cu îndrumarea de a se administra probele cu martori și expertiza tehnică în specialitatea construcții și de a reanaliza fondul cauzei și excepțiile invocate în limitele cu care instanța de fond a fost învestită.

Prin întâmpinarea transmisă prin poștă la 23.03.2016, intimații-reclamanți A. și B. au solicitat, în principal, anularea recursului formulat de pârâtul C. ca netimbrat, întrucât în finalul motivelor de recurs a fost reiterată cererea de ajutor public judiciar formulată în fața instanței de apel, aceasta nefiind însoțită de vreun înscris care să facă dovada situației financiare a recurentului, sens în care se apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 și urm. din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. În subsidiar, se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimați, recurentul a solicitat înlăturarea susținerilor intimaților ca fiind nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La data de 16 noiembrie 2017, intimații-reclamanți au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat, în principal, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., anularea recursului ca netimbrat, dată fiind soluția de respingere a cererii de reexaminare în scopul acordării ajutorului public judiciar pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 29 martie 2016 în dosarul nr. x/2013; într-un prim subsidiar, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, problema de drept nefiind una controversată, situația de fapt fiind complet și judicios lămurită de instanțele de fond, iar întreg probatoriul deja administrat; în al doilea subsidiar, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., au solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat.

Recurentul-pârât nu a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul-pârât nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 8031 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosar recurs.

De asemenea, constatând că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de recurentul-pârât C..

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală. Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât chestiunea prealabilă invocată este întemeiată.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 571A din 24.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.