ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 283/2012

Ședința publică din 30 ianuarie 2012 Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 7273/111/P/2011 în baza art. 300 2 cu referire la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul O.K., Penitenciarul Oradea. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a constatat că inculpatul apelant O.K. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor întocmit la data de 06 iunie 2011 în Dosarul nr. 976/P/2011 și înregistrat la instanță la data de 06 iunie 2011, pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Curtea a constatat că temeiurile de fapt și de drept (art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.) care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a pronunțat condamnarea acestuia la o pedeapsă de 25 ani închisoare, reținându-i vinovăția în săvârșirea faptei de omor deosebit de grav. S-a arătat de asemenea, așa după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, printre altele în cauzele Weimhoff c/a Germaniei și B c/a Austriei, după pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, indiferent dacă hotărârea este executorie sau nu în dreptul intern al unui stat membru, detenția se încadrează în prevederile art. 5 parag.

1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Cetățenești, dată fiind legătura esențială a acestor dispoziții cu cele prevăzute de către parag. 3 și 1 lit. c) ale art. 5, potrivit cărora o persoană condamnată în primă instanță și menținută în arest preventiv în calea de atac nu mai poate fi considerată ca fiind deținută pentru a fi adusă în fața autorității competente în baza unei suspiciuni rezonabile că ar fi comis acea infracțiune. Chiar dacă este adevărat că măsurile preventive sunt măsuri excepționale, starea de libertate a persoanei fiind regula în cursul procesului penal, nu este mai puțin adevărat că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare și ale instanței în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții.

Curtea a reținut că infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată prezintă o gravitate sporită, fapta având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate. În consecință, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, în vederea desfășurării în bune condiții a procesului penal. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate.

Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul O.K. este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive la data c 14 mai 2011 în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținând se în sarcina acestuia că în noaptea de 13/14 mai 2011, pe fond consumului de alcool dar și al geloziei, a aplicat concubinei sale, victima V.M., multiple lovituri cu coada unui topor, după care s-au culcat, dimineața a constatat că victima decedase. Prin Sentința penală nr. 242/P/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii comise, rezonanța și reacția negativă a opiniei publice față de astfel de fapte precum și comportarea ulterioară a inculpatului care, după ce a constatat decesul victimei a scos pe cele două gemene în curte, a încuiat ușa cu un lacăt și a plecat într-o altă localitate unde a fost găsit de organele de poliție. Totodată, împotriva inculpatului a fost pronunțată deja o hotărâre de condamnare, existând presupunerea rezonabilă că a acesta a săvârșit fapte pentru care a fost trimis în judecată, faptă cu un grad de pericol social deosebit, având în vedere împrejurările cauzei și consecințele acesteia.

Apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare menținerea acesteia măsuri, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de aceste considerente, recursul inculpatului O.K. apare ca nefondat, iar în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.K. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 7273/111/P/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară se va Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM